Bună!

Cum v-ati luptat cu depresia?

Muncesc foarte mult, am avut probleme în dragoste recent...

Probleme cu fostul soț în instanta.

Fratele meu s-a îmbolnăvit,am
avut grija de el, sa îl aduc pe linia de plutire, deși e căsătorit iar soția lui, nici mâncare nu o i-o încălzește, dar asta nu se vorbește în familie pentru a nu perturba liniștea.

De curând nepoțelul meu a fost diagnosticat cu o forma ușoară de autism.Alta lupta, alt chin.

Eu sunt plecata din tara și îmi vad copilul odată la câteva luni care locuiește cu tatăl lui.

Am fost alungata de acasa de tatăl meu.

Am ales meleagurile străinătății, și simt ca nu prea mai am putere.

M am trezit cu dureri aparute din senin la piciorul stâng, am fost la urgențe, singura și a nimănui.

Ma paște depresia, simt ca s-au adunat prea multe intr-un timp scurt.
Nu pot sa-mi refac viata, nu pot sa mi găsesc liniștea deloc. Rugăciunile nu ma mai ajuta cum ma ajuta odată. Simt ca am ajuns la limita!

Cum ati depășit perioadele grele din viata dvs?

Ca sa eviti depresia, trebuie sa-ti rezolvi din probleme adica sa rezolvi din cauza depresiei, altfel nu poti.
Si depine si de rezistenta ta, inainte te ajutau rugaciunile care de fapt nu te ajutau deloc, pentru ca erai tu rezistenta si rezistai si daca nu te rugai, acum nu te ajuta ca deja nu mai rezisti tu si acum vezi ca te rugai degeaba.

De ce ti-a luat barbatul copilul?! De ce n-a ramas la tine? Aici e un mare semn de intrebare, ca de obicei copilul se da la mama.
Si se cupleaza cu faza ca tatal tau te-a alungat.
Spune-ne mai multe daca vrei, de ce s-a dat copilul tatalui si de ce te-a alungat tata

Daca ai de munca acolo in afara, munceste si refa-ti viata nu mai tine doliu dupa ce e aici in Romania, vezi de treaba ta, daca arati bine, daca ai de munca, poti gasi oricand un partener cu care sa te intelegi si sa ai viata ta.
Iti vezi copilul la cateva luni si aia e, in rest refa-ti viata, eventual fa alt copil daca vrei si daca esti tanara, si gata treaba, viata merge inainte, lasa ce a fost, lasa-l pe tata, pe barbat pe nepot.
Lasa-l pe nepot sa aiba grija parintii lui, tu vezi de tine.

Daca depresia vine si nu trece si nu si nu, te prezinti la un medic psihiatru si se rezolva.
Insa primul pas este sa incerci sa inlaturi cauza depresiei, nu sa te opui efectului cum ar fi daca ajungi la medic.

Multi din voi uitati de voi si va e de altii, lasa-i naiba pe altii.

Deci spune-ne mai multe daca vrei.

Depresia cunoaste multe forme si intensitati, nu le am cu psihologia, insa consider din experienta ca un foarte bun "tratament|" il reprezinta umplerea timpului cu ceva.
Iesirea din rutina.
Insa NU doar cu munca!

Indeparteaza-te de persoane toxice si foarte toxice, si cauta sa cunosti lume noua, care chiar daca nu e pe exact aceeasi lungime de unda cu tine, sa aiba capacitatea de a te intelege, de a te binedispune...

E foarte important sa fii constienta de puterea ta interioara, cea care a existat odata. Cu siguranta pierduta nu e, doar lancezeste in asteptarea unui imbold.
Daca doresti sa reusesti sa ajungi la un echilibru, think positive, si invata sa nu-ti mai pese, cand ceva negativ/rau/haotic se intampla in jurul tau.
Pentru ca oricum nu sta in puterea ta sa controlezi respectivul eveniment.
Noi ca indivizi putem doar sa ne adaptam la orice situatie, si cam asta ar trebui sa incerci acum.
Sa te desprinzi partial de evenimentele urate din trecut si sa incepi sa traiesti din nou. Fara asteptari, fara planuri, fara griji, fara regrete.

Credinta ajuta oricand, chiar si cand nu realizam acest lucru.
Versetul in care ma regasesc cel mai mult in Biblie:
"Mă încred în Dumnezeu și nu mă tem de nimic. Ce pot să-mi facă niște oameni?"

Tot ce putem noi spune e de prisos.
Cheia e la tine, si tu poti fi cel mai bun psiholog si prieten al tau!
Dupa ce te accepti si incepi sa stralucesti din nou (inclusiv sa gandesti positiv), fericirea nu se va lasa asteptata.

Iti doresc mult succes!

Daca poti munci nu ai o depresie asa severa, depresis severa e cand iti ia toata motivatia si energia, de abia te poti da jos din pat, ai ganduri de sinucidere, te retragi complet social, functia cognitiva ti afectata, concentrarea, memoria, atentia, si nu mai ai capacitate de munca.
treci printr-o depresie serioasa dar nu devastatoare ca altfei nu puteai lucra si aveai insomnie cronica, nu puteai sa dormi decat cu pastile foarte strong pentru insomnie.
Treci printr-un stres oribil ce e drept, dar tot ce poti sa faci tu este sa gasesti o cale mereu sa te pui pe tine pe primul loc si pe copilul tau, nu ai un angajament fata de nimeni, tu ai viata ta, fiecare sa se descurce, tu nu esti responsabila sa duci grija nimanui, daca copilul a ramas la acel om atunci e datoria si responsabilitatea lui sa aiba grija de el, sa ii ofere de ce are nevoie, desigur ca trebuie si tu ca e copilul tau, dar tot ce tine de alte persoane nu ar trebui sa te mai priveasca pe tine, sa te preocupe prea mult acest lucru fiindca te consumi prea mult pentru cineva care nu te-a rasplatit nu ti-a intors binele facut inapoi!
Lovitura finala a fost ca ai fost alungata chiar de persoana care ar trebui sa te iubeasca si sa te inteleaga cel mai mult, asta a fost o lovitura psihica foarte greu de tolerat, e de inteles, nu ai intelegere si afectiune, sprijin moral de la nimeni, fix persoana care trebuia sa ti le ofere neconditionat te-a daramat.
Tot ce poti sa faci tu este sa te pui pe tine pe primul loc, sa iti vezi de prioritatile tale, de obiectivele tale si sa nu te dai batuta, viata nu a fost niciodata roz, trebuie sa iti cauti linistea sufleteasca intr-un mod, da te eliberezi de factorii externi si psihosiciali sa te realizezi financiar si sa te ocupi de sanatatea ta mintala, spirituala avand in vedere ca esti o persoana solitara scopul tau fundamental trebuie sa fie acela in ati gasi un partener care iti va oferi afectiune, respect, si stabilitate emotionala.

Nu am avut depresie.

Parerea mea personala este ca trebuie sa gasesti un lucru sau o activitate sau chiar o persoana care te motiveaza si te bine dispune, apoi sa te concentrezi doar pe acel lucru sau activitate/persoana.
Poti incerca chiar sa iti repeti in fiecare zi ca trebuie sa ramai puternica si sanatoasa pentru copilul tau, fiecare functionam diferit si nu exista o regula care functioneaza la toti, dar eu personal cand am fost aproape de a intra in depresie mi-am gasit modalitati de a ramane motivat si ambitionat sa-mi ating anumite scopuri, altfel simteam ca o iau razna.
Incearca eventual sa iti creezi un scop in fiecare zi, orice, cu cat esti mai activa si mai ocupata cu atat ai mai putin timp disponibil sa te simti demoralizata si/sau aproape de depresie, cand esti foarte activa si ai anumite "teluri" de atins in fiecare zi, atunci usor usor sunt sanse ca "satisfactia" pe care o primesti cand iti atingi un scop sa vina cu un impact mai mare decat il are senzatie de depresie si de dezamagire. Cel mai probabil nu o sa simti schimbari dupa 2-3 zile si nu o sa fie nici usor la inceput, dar daca faci asta timp de cate saptamani eu cred ca ajuta.

Sanatate si putere multa!

Nu am avut niciodata perioade atat de grele, dar sa fii singura si a nimanui cand ai probleme cred ca e foarte dificil.

De ce zici ca nu poti sa-ti refaci viata? Pentru ca apar tot timpul alte probleme, sau pentru ca nu mai ai motivatia sa revii la linia de plutire?

Mai sunt lucruri care iti fac placere? Daca stai cu stres mult timp te poti astepta sa apara si probleme de sanatate, n-ai cum sa reduci cheltuielile astfel incat sa nu mai muncesti asa mult?

In situatiile de urgenta, cei care ii salveaza pe altii (pompieri, salvamari) trebuie intai sa fie ei in siguranta. Daca ei patesc ceva nu mai pot salva pe nimeni. Daca ai ajuns in punctul critic trebuie sa te concentrezi pe tine o perioada, abia apoi sa dedici timp celorlalti.

Fa-ti un plan cu prioritatile pe care le ai si rezolva-le pas cu pas. Dedica timp si pentru linistea ta sufleteasca, poate o plimbare, ceva ce te relaxeaza sau te inveseleste.

Trebuie sa iti gasesti pe cineva care sa iti fie alaturi la bine si la rau si sa te ajute dacă işi permite.