Bună.

Dacă un copil de 12 ani se leagănă singur atunci când se pune la somn, înseamnă că are traume psihice majore? https://www.tpu.ro/......ine-poate/

Ok, am intrat si am citit atat intrebarea cat si scurta discutie.
As vrea sa pot formula un raspuns cat mai obiectiv, insa este greu si am sa explic si de ce.
Un diagnostic psihiatric se stabileste in urma unei consultatii fata in fata in timpul careia medicul psihiatru va examina comportamentul, fizionomia, expresiile faciale, verbale si non-verbale, chiar si tacerea pacientului.In plus, pentru stabilirea diagnosticului se iau in calcul minim 3 simptome specifice mentinute in decursul a cel putin o luna.
Balansarea, de exemplu, este intalnita in mai multe tulburari psihice si neuropsihice.La fel si irascibilitatea, sau agresivitatea, ori dezinteresul pentru anumite lucruri.

De cele mai multe ori, acest tip de comportament este asociat cu autismul, mai ales in cazul copiilor.Asta cu toate ca fetita poate suferi (si sunt convinsa de asta) de tulburari mai grave (schizofrenie reziduala-asociata si ea cu autismul in majoritatea cazurilor, personalitate bipolara, personalitate schizoida, tulburare schizoafectiva, tulburare borderline etc.), dar medicii sunt rezervati in a stabili un astfel de diagnostic in randul copiilor, acest lucru facandu-se doar daca exista certitudine absoluta.
Este evident ca fetita in cauza sufera de tulburari mintale si nu inteleg de ce nu a luat tratamentul prescris. Exista posibilitatea ca pe hartiile detinute, eliberate de spital, sa nu existe inca un diagnostic ferm, ci doar unul orientativ.Asta pentru ca daca medicii au suspectat tulburari grave precum schizofrenia, personalitatea bipolara, personalitatea schizoida, borderline etc. sa ii fi cerut mamei sa revina cu fetita la control pentru examinari mai amanuntite, astfel incat sa se ajunga la un diagnostic cat mai corect.

Desigur, o problema ar fi si faptul ca mama fetitei sufera la randul ei de tulburari mintale (minim depresie) ce ar necesita tratament.Cred ca de acolo ar trebui sa inceapa totul...Astfel, cu mama in conditii psihice mai bune, acea fata va fi cel mai probabil indemnata sa isi urmeze tratamentul, sa mearga la toate vizitele medicale si incet, incet, lucrurile s-ar mai indrepta putin.Este destul de trista situatia, insa nu ai spus daca fetita mai mare prezinta un comportament normal sau nu.

Daca ar exista cineva care sa o convinga pe doamna respectiva sa se trateze dansa mai intai, sa ii ofere sprijinul necesar, cred ca acesta ar fi primul pas care ar determina ca toata situatia sa ia o intorsatura mai buna.Insa este dificil daca nu are sustinerea familiei.Autoritatile se implica doar la cerere si atunci cand se implica, tind sa strice mai rau lucrurile...
Doamna in cauza are pe cineva apropiat care sa o ajute? Exista persoane de care ar asculta daca i-ar spune sa mearga la psihiatru, mai intai dansa si apoi cu fetita?