Cred ca e vorba de singuratate. Nu ai cu cine vorbi anumite subiecte, de aia te simti mai in siguranta "cu tine".
Incearca niste prietenii virtuale, descarca-te vorbind cu cineva care asculta si ofera feedback.
Cat despre medic/sanatatea mintala, mi se pare ca a vorbi singur nu este considerata o problema, atat cat nu este vorba de halucinatii.
Dar dpdv social, nu pare deloc ok o persoana care vorbeste singura. Incearca sa te controlezi, ca e mai bine pentru tine.
In copilarie vorbeam mult prin casa, imaginandu-mi ca e cu mine cel mai bun prieten (care exista, dar nu era cu mine). Mi-am dat seama ca nu e ok, si m-am abtinut, am depasit faza. Sa stii ca nu e usor sa te lasi, dar trebuie. Daca observa ceilalti ca faci asa ceva, te vor pandi apoi, si te vor hartui pe tema asta.
Iar de la hartuire, poti ajunge la probleme psihice.
Mulțumesc foarte mult. Voi incerca să mă abțin.
Și eu am inceput sa vorbesc singur de doi ani cand sunt plecat singur cu bicicleta și dorm in cort. Sunt o persoana sociabila, și atunci sunt foarte izolat. Daca schimb cateva vorbe cu cîte un om pe zi. Și pentru că grija de a nu pierde ceva pe drum e imensa, cînd instalez cortul și desfac bagajele, dar mai ales la stringerea lor, m-am apucat sa vorbesc singur cu mine. Îmi spun clar mereu ce am de făcut în momentul următor. La început zimbeam cînd mă surprindeam facind-o, dar mai apoi am realizat că mă ajuta sa mă concentrez pe ce am de făcut. Uneori era să fac greșeli, și faptul că ziceam ce am de făcut mă făcea să realizez că voi greși.
"De doi ani, singur cu bicicleta și dorm in cort."
Și... soața?
Bicicletei, i-am pus denumirea impreuna cu soata de "Amanta". Am facut-o in gluma, dar e si o chestie serioasa. Cel mai adesea cand sunt cu ea nu sunt cu soata. Si cand sunt cu soata, nu sunt cu bicicleta. E singura amanta acceptata de sotie
Am mai iesit noi pe biciclete impreuna pe la padure (i-am luat si ei o bicicleta buna, cu care merge regulat la job), dar foarte rar. Cel mai mult imi iau bicicleta seara, daca nu am de lucru in oras, si ies cu ea citiva km
La iesirile lungi, ma ingaduie sa plec (oricum trebuie minim anual sa ajung la Timisoara la apartamentul meu, si cu trenul e teroare daca iau si bicicleta). Ne ingaduim reciproc, stim sa ne dam libertate. Asa o ingadui si eu cand imi zice ca vrea sa iasa vreo duminica cu prietenele ei. As lua-o in iesiri lungi, dar nu ar rezista sa faca vreo 70 de km pe zi. Si cu cortul a fost nostima treaba. Cind l-am instalat prima oara in curtea casei, sa vad cum e si daca e totul in regula, am intrat amindoi in el si am stat intinsi un pic (e cort mare, de trei persoane), si mi-a zis franc in fata: "Daca tu crezi ca eu o sa dorm vreodata in asa ceva, te inseli!" Si asta in conditiile in care nu e genul de femeie fitoasa, care are pretentii, dimpotriva se multumeste si cu foarte putin cand e cazul. Pur si simplu nu i-ar place sa doarma in cort. Din nefericire in aceasta privinta, eu ador dormitul in cort.
Era o vorbă:
"I only talk to myself when I need expert advice"
Cred că dacă îți faci niste prieteni apropiați cu care poți vorbi în voie, se va ameliora fenomenul.
Nu e un lucru rău să știi, avem nevoia sa conversam cu cineva inteligent
Nu ești nebună, nu ai nevoie de medic, efectiv te simți singura și vrei sa umpli golul asta cu ceva, poți să iti făci prieteni și să comunici cu ei cat vrei.