Nu prea ma intereseaza aspectul asta.
Nu e vorba de lipsa de empatie, ci de logica; stiu persoane care au avut o copilarie nasoala de tot, dar s-au ridicat mai sus decat mine si au facut o familie "perfecta" (subiectiv). Chiar si parintii mei au avut copilarii grele, dar mie mi-au oferit una foarte ok.
In schimb, sunt altii care "urla" ca au fost defavorizati de mici, ca a murit cainele si s-a imbatat matusa, iar viata lor e un dezastru; de aia mi se rupe.
Apreciez un om pentru prezentul lui, nu pentru chestii care nu exista: trecut si planuri de viitor.
O copilarie nefericita poate fi o calitate la maturitate, daca persoana are ceva minte si e pusa pe fapte. Altfel, e doar o alta persoana inutila, indiferent de la ce a pornit.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Pai de obicei persoanele care au avut o copilarie nefericita au probleme de comportament sau sunt inchisi in ei.
Nu vor vorbi de copilăria lor sau vor avea un discomfort când aud subiecte legate de copilărie.
O să aibă grijă să amintească de câte ori va putea aspectul ăsta, mai ales când ajung mai sus decât alții care au fost mai înstăriți ca ei
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
