Imi puteti da pe scurt prezentarea orasului Galati din punct de vedere social si cultural? Doar cateva randuri.
Promit ca dau fundita+ voturi.

Sigur,te ajut eu :Galaţiĭ este unul din oraşele cele maĭ însemnate şi maĭ cunoscute ale Românieĭ, atât prin numĕrul populaţieĭ şi importanţa politică, cât şi maĭ ales prin însemnătatea sa comercială, ca ântêiul port român. Numirea sa, după părerea unora, s'ar trage de la un popor Galiĭ, ce aŭ trecut pe aice şi ar fi zidit o cetate cu numele Galaţilor; iar după a altora, ar veni de la o colonie numită Kalatii (Ќάλλάτιάων saŭ Ѓάλλάτι), fugită aice în urma uneĭ înfrângerĭ suferite de la Bisantinĭ. Opinia precumpănitoare însă înclină către origina galică a oraşuluĭ Galaţĭ. Vechimea acestuĭ oraş se perde în timpurĭ foarte depărtate.
Galaţiĭ e aşedat pe malul stâng al Dunăreĭ, la 45º 26¹ 52¹¹ latitudine nordică şi la 25º 45¹ longitudine estică la 94 mile maritime (174 kilometri) de la Marea Neagră şi la maĭ mult de 39 mile (74 kilometri) în sus de punctul (Ceatalul Ismailuluĭ), unde Dunărea se desparte în treĭ ramurĭ principale: Kilia, Sf. Gheorghe şi Sulina. Distanţa între Galaţĭ şi Bucureştĭ, capitala Regatuluĭ Român, este de 268 kilometri cu drumul de fer. Oraşele vecine din stânga Dunăreĭ cele maĭ apropiate sunt: Reniĭ Basarabieĭ la Sud-Est cu 22 k.m. 212 m. depărtare; Brăila la Sud-Vest cu 49 de k.m.; Tecuciul 91 k.m.; Bêrladul 142 k.m., iar în linie dreaptă 110; şi Fălciul pe Prut cu vr'o 120 k.m. În dreapta Dunăreĭ sunt oraşele dobrogene Isaccea la S.E., depărtare de 48 k.m., şi Măcinul la S.W. cu 37 k.m.
Oraşul Galaţĭ are o situaţie aproape peninsulară, fiind încunjurat de treĭ părţĭ cu apă: la Meadă-di Dunărea, la Rĕsărit lacul Brateş şi ceva maĭ departe România (11 k.m.) e şi rîul Prut, care desparte România de Basarabia (Rusia), şi la Apus la distanţa de 9 k.m. e rîul Siret. Făptura (configuraţia) pămêntuluĭ, pe care stă aşedat acest oraş, e lungăreaţă, în formă triunghiulară neregulată şi cu o suprafaţă de 1.221 hectare. Nivelul terenuluĭ Galaţilor variadă foarte mult după situaţia loculuĭ; ast-fel avem: la cheiul vechiu (Agenţia Rusească) 6ⁿ, 560 d'asupra niveluluĭ Măreĭ Negre, la cheiul nou 7ⁿ, 136, la biserica catolică 23ⁿ, 500 şi la biserica Sf. Impĕraţĭ, punctul cel maĭ rădicat al oraşuluĭ, 60 metri. Adêncimea Dunăreĭ în dreptul Galaţilor e de 25ⁿ, 50 când sunt apele micĭ ordinare, şi de 29 metri când sunt apele marĭ; iar panta în general numĕră 443 decimilimetri pe kilometru.
Clima oraşuluĭ Galaţĭ e variabilă: căldura se urcă pănă la +39 grade, iar frigul până la -25. După aşedarea sa, Galaţiĭ înfăţişează douĕ părţĭ deosebite: Valea şi Dealul. Partea din vale este regiunea sud-răsăriteană cuprinsă între Dunărea şi şoseaua naţională a Prutuluĭ (care şosea serveşte şi ca zăgaz contra vĕrsăturilor laculuĭ Brateş), în întindere de 570 hectare, este cu 16 metri maĭ joasă de cât partea din deal. Ea este partea cea maĭ vechiă a oraşuluĭ; aicĭ sunt construite cele maĭ multe din vechile magasiĭ şi hambare ale comerciuluĭ mare (en gros) gălăţean; pe aicĭ se face toată mişcarea de încărcare şi descărcare a mărfurilor; aicĭ se mănueşte marele negoţ de pescărie şi lemnărie; aicĭ sunt construite docurile; aicĭ în fine (pe malul Dunăreĭ) se află bursa, camera de comerciŭ, agenţiile vapoarelor, comptuaoarele şi principalele case de comerciŭ. Ţĕrmul Dunăreĭ corespondent părţeĭ celeĭ maĭ însemnate a văeĭ, este prevĕdut cu un cheiŭ în lungime de 1.224 metri.
Pe lângă că e câmpul de învêrtire al comerciuluĭ mare, valea e locuită şi de negocianţĭ micĭ, muncitorĭ în port şi chiar plugarĭ maĭ ales în partea care se numeşte Bădălanul. Tot în partea aceasta e şi gara drumuluĭ de fer cu arsenalul şi magasinele sale, precum şi unele din fabricele principale, cum e marea fabrică de ferăstrae cu vapor a Societăţeĭ Anonime (foastă Goëtz et C-ie), fabrica de măcinat Lambrinidi etc. De la gara drumuluĭ de fer mergerea spre partea din deal a oraşuluĭ se face pe o stradă, care se termină cu un suiş (colină) întărit şi legat cu zid de peatră cu scărĭ şi prevĕdut cu un grilaj de fer, ce oferă vedereĭ o prea frumoasă înfăţişare. Suişul acesta se numeşte Vadul Bănceanu (adi Eliade Rădulescu); el apucă în douĕ părţĭ opuse: una în direcţie sudică a oraşuluĭ din deal (strada Cuza-Vodă) şi alta în direcţia nordică (strada Mihaĭ Bravul). Nivelul văeĭ este, precum am spus, prea jos, aproape de nivelul Dunăreĭ. Din această causă şi din lipsa unuĭ canal sistematic în partea respectivă, apele din deal se scurg în vale şi adese-orĭ inundează această regiune. Şi, fiin-că nu pot fi scurse saŭ pompate cu înlesnire, ele stagnează aicĭ mult timp şi fac nesănătoasă şi prin unele locurĭ chiar nepracticabilă această parte a oraşuluĭ. În partea din vale, şi anume pe lângă lacul Brateşuluĭ, între linia ferată şi şoseaua Prutuluĭ, este pămêntul cel maĭ bun pentru cărămidă locală; aicĭ se fabrică cea maĭ mare parte din cărămidă locală. Adese-orĭ însă ceirul acesta este supus inundaţieĭ. După diviziunile administrative ale oraşuluĭ Galaţĭ, Valea constitue cuartalul (despărţirea) I, avênd 2 bisericĭ Sf. Apostolĭ şi Isvorul Maiceĭ Domnuluĭ) şi 4 şcolĭ, din carĭ 2 de băeţĭ (No. 5 Cuza-Vodă şi No. 9) şi 2 de fete (No. 3 - Elena Doamna şi No. 5).
Dealul, cuprindênd întreaga regiune sud-vestică şi nordică, este în adevĕr partea cea maĭ mare şi maĭ frumoasă a oraşuluĭ Galaţĭ. Ea are o întindere (suprafaţă) de peste 651 hectare. Punctul cel maĭ înalt al acesteĭ părţĭ e la biserica Sf. Impĕraţĭ, care se găseşte cu 54 metri maĭ sus de cât valea, cu 36 m. 500 maĭ sus de cât partea extremă orientală a dealuluĭ (bis. Catolică) şi cu 60 metri d'asupra niveluluĭ măreĭ. Aicĭ se face comerciul în amănunt (en detail) şi se găsesc zidirile cele maĭ numeroase şi maĭ importante, fie pentru instituţiunile publice fie pentru particularĭ; aicĭ sunt cele maĭ marĭ pieţe de alimentare, stradele cele maĭ frumoase etc.; aicĭ sunt autorităţile internaţionale reşedinte în Galaţĭ; aicĭ sunt cele maĭ marĭ şi maĭ alese locurĭ de recreaţiune şi grădinele publice. Partea din deal cuprinde cuartalele 2, 3, 4, şi 5. Locurile mărginaşe cele maĭ însemnate sunt mahalalele numite Vadu-Unguruluĭ (la N.E.); Lozovenĭ şi Sf. Impĕraţĭ (N.V.), Buna Vestire şi Treĭ Ierarhĭ (V.S.). Prin regiunea din deal (negreşit în partea centrală) străbat canalurĭ de scurgere (égoûts) şi reţeaua cea maĭ însemnată a ţevilor de alimentare cu apă filtrată. În genere această regiune e cea maĭ însemnată şi maĭ sănătoasă, de şi are şi ea multe lipsurĭ.
Oraşul Galaţĭ în partea limitată de uscat este împrejmuit de un şanţ în lungime de 9.860 metri. Peste şanţ însă, în partea sud-vestică şi lipit lângă oraş chiar, s-a format de cât-va timp un sat numit Bucureştiĭ Nouĭ, compus de locuitorĭ plugarĭ şi atârnat în totul de comuna Galaţĭ, pe a căruĭ teren (moşia Ţiglina) se găseşte aşedat. Eşirea şi intrarea în Galaţĭ se face - osebit de schelele de la port şi gara drumuluĭ de fer, - prin patru căĭ: Brăileĭ, Tecuciuluĭ, Traian (Bêrlad) şi Prutuluĭ (Renĭ), la capĕtul cărora sunt aşedate bariere.

Surse: Moise N. Pacu, Cartea Judeţuluĭ Covurluiŭ, partea a II-a, Stabilimentul Grafic I.V. Socecŭ, Bucuresci, 1891.