Cred ca iti inteleg durerea.Eu eram moale, plangacios, nefericit.Si nimeni nu era prietenul meu, toti din jur imi erau dusmani, la scoala.Tu cu aceea fata pe care o placi trebuie sa va creati o relatie bazata pe intimitate, lasand-o sa te cunoasca in intregime.
Cine ti-a zis ca lipsa unei vieti sociale tumultoase este neaparat un lucru rau? In acceptiunea mea, o viata sociala convenabila este un mijloc si nu un scop.
Iar lipsa prietenilor din adolescenta este doar un factor ce denota personalitatea ta si rationalitatea ta de a evita mediul parazitar al ciclului pre-universitar.
Inca un lucru pe care trebuie tu sa-l tii minte pe parcursul existentei tale: niciodata nu te resemna! Mergi sau crapa, soldat. Trateaza viata si existenta cu intelepciune si obiectivitate, da dovada de stoicism pe parcursul ei, atat in relatiile profesionale cat si cele ''sociale'' si rezultatele nu vor intarzia sa apara.
Nu vreau sa intru in relatii intime pentru ca astfel de relatii nu-s concepute pentru cei ca mine si singurul sfat ce ti-l pot da este sa fii natural si sa te apropii treptat de ea.
O seara placuta.
Mă regăsesc in ce ai scris, din pacate...scuze nu am vreun sfat, dar sper sa treci peste perioada asta si sa iti gasesti prieteni/prietene...
MadaAwwr întreabă: