Nu stiu ce sa mai fac. Ma simt aiurea. Am impresia ca am crescut fara sa fac nimic, nu am amintiri, faze amuzante, gasca de prieteni, mai nimic. Am facut scoala si atat. Am avut o perioada de timiditate, dar am trecut peste de ceva vreme, dar cumva tot nu pot sa imi creez o viata sociala. Ma simt mai imatur decat cei de varsta mea, desi ma inteleg bine cu lumea in general. Stau la povesti si nu vad niciodata ca s-ar plictisi cineva cu mine. Dar cumva imi lipseste ceva si nu stiu ce, daca imi puteti da unele sfaturi, as fi tare recunoscator.

Oricine are amintiri.
Că n-ai amintiri extraordinare care să-ți răsară-n minte asta e altă treabă.

Sunt de părere că oricine se simte așa la un moment dat.
Să ai golu' ăla-n stomac și să spui "Nu sunt nimic, nu am nimic"
Probabil e doar o stare nasoală temporară, care o să alterneze într-o bună zi cu una mai pozitivă, dar până atunci, trebuie să conștientizezi că există un început pentru oricine.
Nu vreau să sune aidoma textelor care le scriu majoritatea, de tipu "o să găsești într-o zi un motiv bun, sau o persoană care să-ți demostreze asta"
Porcării.
Spun doar că doar tu ai capabilitatea asta.
Spuneai că te înțelegi cu lumea în general și că ești de părere că nu s-a plicisit nimeni de tine. Ăsta e un bonus.
Poți începe intrând într-o "gașcă", sau poți să-ți creezi tu una. Pur și simplu intri în vorbă cu câțiva, după care începeți să ieșiți constant și poate cine știe, poate îți vei găsi și o tipă care să te atragă. Sau chiar și pe facebook, intră în grupuri, există tot felul.
Și da, vorbesc din experiență.

Ideea e că o să-ți creezi amintiri atât de drăguțe și amuzante încât o să te trezești mergând pe stradă cu un zâmbet tâmp pe față, amintindu-ți de ele.
Sper să reușești și să scapi de stările astea nasoale.