Buna, oamenii buni! Voi ce parere aveti despre persoane cu deficiente de auz? De curiozitate

Ce parere am putea sa avem? Sunt si ei oameni ca oricare altii doar ca au plecat cu un dezavantaj in viata.

Aceeași părere pe care o am despre orice om care s-a născut cu vreun dezavantaj: Că au o luptă mai grea de luptat și asta trebuie avut mereu în vedere de către cei din jur.

Tot respectul pentru cei care isi duc viata normal desi au un handicap care le face existenta mult mai dificila decat noua care ne plangem din toate rahaturile de viata.

Și ei sunt oameni.

O părere foarte bună!

Chiar de multe ori, ajung să ne ofere multe lecții frumoase și importante de care trebuie să ținem cont în viață, și tot odată, ajung să ne facă la un moment dat să devenim mai puternici, încât să credem mai mult în noi înșine și să ne mulțumim de faptul că suntem sănătoși, apți de muncă și de realizarea obiectivelor/dorințelor noastre.

Oamenii care sunt diagnosticați cu diferite boli, nu au ales să fie născuți cu astfel de probleme și zic că aceștia trebuiesc văzuți la fel de bine în societate, fiindcă în fața lui Dumnezeu suntem la fel. Nu suntem mai în plus sau în minus.

Plus că îmi imaginez și mă pun în locul oamenilor care trec prin asta, cu toate că de obicei nu obișnuiesc să povestesc astfel de situații în mediul virtual, dar totuși aleg să dau un exemplu: am și eu o soră care are aceeași problemă și pot spune că nu este ușor pentru ea, dar am ajuns să învăț chiar de la ea faptul că NIMIC NU ESTE IMPOSIBIL și că TREBUIE SĂ FII PUTERNIC, oricât de greu ar fi.

Deși sora mea a fost diagnosticată la vârsta de un an cu hiperacuzie (sper ca asa se notează), mama mea, în ziua în care a aflat că ea are diagnosticul acesta, a rămas foarte dezamăgită și îndurerată, crezând că ea nu va putea să se descurce prea bine în lume, dar după un timp de mers la logopedii și făcând tot felul de controale, astăzi, la cei 8 anișori ai ei, a reușit să învețe foarte bine limba germană, fiind în Austria, este descurcăreață și educatoarele sunt foarte mândre de ea și de câte ori se duce mama noastră la ședință, are inima luminată de bucurie, știind că fiica ei dă dovadă de multă putere și curaj, în ciuda diagnosticului avut.

Deși nu este ușor pentru ea, reușește să facă față situației în așa fel să fie descurcăreață și isteață, încât, a reușit să ne ofere de multe ori motivația de a-mi fi mereu puternici.

În concluzie...

Faptul că ai o deficiență de auz sau altele, nu te face să te simți mai "jos" în societate, ci ar trebui să te facă mândru de faptul că ești puternic și că totuși există deasupra noastră un Dumnezeu care are grijă ca tu să te trezești dimineața, să ai mâncare pe masă, să vorbești, mulțumindu-i pentru tot ceea ce îți oferă.