Cele mai batrane amintiri sunt de pe la varsta de un an, cand se intamplau lucruri mai deosebite; am trecut atunci printr-o operatie, si imi aduc aminte cateva faze de pe drum, dinainte de operatie si de prin spital.
Acum mi le amintesc din cauza ca le-am accentuat mai demult, si le mai povestea si mama. Altfel le pierdeam; dar pana pe la 10-12 ani, le aveam destul de clare, pe segmente scurte.
Imi aduc aminte destul de clar cateva faze banale din casa, pe vremea cand eram mic (2-5 ani). Am spart geamul unei vitrine, am vomitat in mijlocul bucatariei.
Am fost dat si la cresa, am vreo doua amintiri si de acolo, dar vagi.
Iti amintesti si cand erai alaptat?
Da, dar este putin cam in ceata.
Eu nu-mi amintesc ce am facut saptamana trecuta.
Ti se pare cam tarziu? Creierul uman e ca un internet. Nu poti sterge nimic definitiv. Toate amintirile tale sunt undeva acolo, dar nu le poti accesa pe toate si e limitat din punctul asta de vedere. Deci, ca sa-ti amintesti ceva, ca sa inveti ceva nou, trebuie sa uiti altceva ce stii. Daca vrei sa-ti amintesti cum te stergea maica-ta la fund si sa uiti ceva ce ti-ar putea fi de folos, nu e bine. Dar fiecare cu fanteziile lui.
Prima mea amintire ca copil este de pe la 2 ani cand m-am mutat intr-un oras nou si am mers cu tata sa ma inscrie la cresa
Cred ca cea mai veche amintire a mea este când mi-am lipit ca prostul fierul încins de genunchi
Am o amintire de cand aveam vreo 6-7 luni cred.Era noapte si eram in camera.Nu stiu daca e o amintire falsa pentru ca eram prea mica ca sa imi mai aduc aminte, dar am ramas cu ea...singura in care stiu ca doar ma uitam la pereti dar nu gandeam nimic.
laptedetara întreabă: