Da Cristi, am o colecţie întreagă şi mi se pare că au un sunet mai natural. Printre ele am şi discuri pe 78, pentru gramofon, cu înregistrări de valoare. Am toate genurile de muzică şi din când în când le ascult dar cu mare grijă pentru a nu obosi doza pickup-ului pe care sunt sigur că nu aş avea cu ce să o mai înlocuiesc.
Pe unele discuri se plătea pe vremea lui Ceauşescu între un sfert şi o jumătate de salar, după cum mi-au spus unii. Erau discuri pe care nu le puteai găsi în magazine ( Pinck Floyd, Police, Genesis, Wings etc). Era o emoţie mare când aveai aşa ceva pe mână.
Nu am ascultat niciodata asa ceva, dar mi-as dori.Este de admirat o persoana cu acest hobby, felicitari!
Si eu am o colectie de placi insa din pacate acum nu mai am pic-up, se stricase acul si nu am mai gasit la Belkanto (pic-up-ul pe care-l aveam eu, asa ca l-am desfiintat). Sper sa fac rost de un aparat pe care sa pot sa ascult din nou melodiile vechi, precum si o seama de povesti pe care le am pe placi. Esti de felicitat ca-ti place sa asculti muzica mai veche, pe asemenea tip de aparate, care acum se considera desuiete, insa muzica inregistrata pe placi a tinut mult si a avut o calitate f. buna.
Am avut si eu un pic-up, Tecla pare-mi-se, si o discoteca destul de generoasa.Printre altele aveam integrala simfoniilor beethoveniene inregistrata sub bagheta lui George Georgescu. Din pacate aparatul s-a defectat apoi au aparut casetofoanele si toata colectia mea de discuri, cu greu constituita, a devenit nefolositoare.Insa o legatura cu muzica veche tot am, dar inca mai veche decat cea a discurilor de vinil.Am mostenit de la bunicul un patefon, adica un aparat de ascultat muzica in forma de ladita si cu o coarda pe care o strangi invartind un fel de manivela.Si mai am si niste vechi discuri din ebonita, cum se faceau atunci, grele, cu poza unui caine ce asculta in fata unei mari palnii, si pe care scrie cu litere mari"His master voice". Si pot sa spun ca, atunci cand vreau sa regasesc o lume pe care n-am auzit-o decat din povestile bunicului, cobor patefonul din pod, suflu praful adunat pe discurile din cutie si ascult nemuritoarele voci ale cantaretilor de odinioara; iar cea mai draga melodie e "Zaraza"cantata de nemuritorul Zavaidoc.Si nu gasesc cuvinte spre a putea descrie profunda emotie ce cuprinde sufletul la auzul unor sonoritati ce par a veni spre mine dintr-o alta lume...