Furtuna ca fenomen meteorologic
caldura de peste zi a fost sufocanta; nori negri se aduna de te miri unde; se imbulzesc, se lovesc scot flacari si sunete puternice; totul e vanat in jur, si lacrimile de piatra incep sa cada fara masura; dar lupta norilor se sfarseste asa cum a inceput, si soarele, arbitru de necontestat isi incepe coborasul in salasul somnului de noapte, lasand cerul limpede in grija lunii
De sub marginile departate ale vazduhului de pretutindeni, nenumarate gramezi vinete de nori, cu frunti incruntate si amenintatoare, se ivira fara de veste si unesc cerul cu pamantul. Puhoaiele suparate pornira la vale, viforul furios geme si urla, fulgerele spinteca vazduhul. Ploaia isi picura argintul peste vazduhul de aur, iar doi pui randunica stau langa un stuf de papura.
Un sunet nebun rasari din miazanoapte si apune in umbra intunecata a departarilor. Sclipirile focului ceresc invalui orizontul, iar norii clocotesc si pamantul tremura ca varga pana in adanc.
Sunetul haotic dar in acelasi timp armonios se aude in toata valea. Puterile adancului isi varsa furia asupra campiei, uraganele intunecate fac ca raurile sa se umfle. Geamatul vijeliei nimiceste orice alt sunet din natura si formeaza o doina.
Fulgerele cad ca niste bomboane de flacari ca si cum ar fi rupt pmantul. Zagazurile cerului se rupse repede, iar brazii trufasi au glasuri subtiri si lumineaza departarile.
Cand vijelia se mai potoli norii muabili deschide o alta lume. Numai suvoaiele mizantrope aduc vuietul lor asurzitor. O perdea albastruie acoperi imensii nori razbunatori, iar natura deveni ca noua. ETC.ETC...