Bună seara, ma poate ajuta cineva cu un cabinet ginecolog care face avort medicamentos din Botoșani? Mulțumesc.

Buna seara,stiu pe cineva din botosani care va poate ajuta sa pastrati sarcina asigurandu va luna de luna cele necesare dvs si sarcinii.
si pe cineva din Bucuresti,
si din Galati

nu renuntati la o viata,
va putem ajuta
fie va trimitem cele necesare, care va lipsesc,mancare, oricebunuri aveti nevoie

fie daca fam nu e de acord si nu va sustine, puteti merge la provita valea plopului, acolo va vor asigura cazare si dupa nastere lapte sa alaptati si mancare, conditii bune, puteti ramane acolo 1 ani impreunacu copilul fara niciun cost
sau va trimitem noi lunar acolo la dvs toate bunurile necesare si
nu renuntati la copil,
va rugam.
ma puteti contacta si pe w up
0733060778
chiar daca **tot va ajutam.

Https://rolifenews.ro/......sarcinata/

Daca Dumnezeu nu il vroia, nu
vi l dadea, nu vi l lasa.

incercati macar, vedeti ca e deja format, acum au ecografii performante. viata vo puteti cladi cum vreti dar copilasul nu se mai intoarce.
stiu ca locuiti intr-o zona f saraca, primiti macar ajutor

CONFESIUNILE UNUI PRUNC AVORTAT
de Preot Sorin Croitoru

Să mă prezint: sunt un băiat
Ce nu a fost adus pe lume,
Adică nu a fost născut,
De-aceea nici nu am un nume.

Pe când mă dezvoltam normal
În pântecul măicuței mele,
Chiar ea m-a dus la un călău
Ce m-a ucis în chinuri grele.

De-atunci trăiesc nemângâiat
Într-o continuă mâhnire,
Căci am murit nebotezat
Și nu am drept la fericire.

Se-aude-atâta râs din Rai
Și-atât de multă bucurie,
Dar țara unde sunt eu, vai,
E-întunecoasă și pustie.

Nu, nu sunt demoni pe aici,
Căci nu am săvârșit păcate,
De-aceea diavolul pe noi
Să-și pună labele nu poate,

Dar pentru faptul că pe noi
Mămicile "ne-au dat afară",
Am fost privați din vina lor
De "nașterea a doua oară"

Și nu putem deci să intrăm
În locul cel de bucurie,
În casa Tatălui Ceresc
Numită-n cărți "Împărăție".

O câte lacrimi mai vărsăm,
Și cât le blestemăm pe mame
Căci suntem, iată, nevoiți
Să suferim aceste drame,

Că-n pântecele lor cândva
Noi am avut de plânsuri parte,
Dar plânsul nu s-a încheiat
În viața asta după moarte,

Ci dimpotrivă, s-a-înmulțit,
Căci nu avem nădejdi de bine,
O, Doamne, ceartă-le cumplit
Pe toate mamele haine!

Aș vrea să vă decriu acum
Calvarul patimilor grele
Prin care trec de-atâta timp
Din clipa zămislirii mele:

Eu m-am trezit ca dintr-un somn
Cândva, la mama în burtică,
Și imediat în sinea mea
Am început să-i spun "mămică".

Atât de mult o mai iubeam
Și-o mângâiam cu bucurie,
Și îmi ziceam în sinea mea:
"Ce mamă bună o să-mi fie."

Ea a aflat că eu exist
Când împlinisem zece zile;
I-a fost cam rău și-a vomitat,
Și-a început să ia pastile,

Dar se simțea la fel de rău,
Și-a mers la doctor să-l întrebe,
Iar el, zâmbind, i-a spus voios:
"Felicitări, aveți un bebe!"

În clipa-aceea mama mea
A devenit emoționată,
Căci inima din ea bătea
Parcă prea tare dintr-odată,

Iar eu mi-am spus în mintea mea
De "om" mai mic decât o prună:
"Ce mulțumită o să fii
De mine, mama mea cea bună!"

Apoi, când am ajuns acasă,
Îmi amintesc atât de bine
Cum tata se răstea la mama,
În timp ce arăta spre mine:

"Nu poți să-l lași, avem deja
Trei prunci, iar vremurile-s grele.
Tu nu muncești și toți trăiți
Din rodul ostenelii mele.

Ce, vrei să intru în pământ?
Te duci urgent și-l dai afară!"
Iar mama repeta: "Te rog!",
Dar el: "Să nu mai strig la tine iară!"

Am înțeles că în curând
Ceva urât o să se-întâmple,
Căci mama mea s-a prăbușit
Și-a plâns cu mâinile la tâmple

Și tot zicea: "Copilul meu!",
Iar eu strigam: "Te-aud, mămica,
De ce te-ai întristat așa?",
Dar ea nu răspundea nimic.

Și într-o bună zi aud
O voce ce părea gentilă:
"Atunci rămâne stabilit?"
Iar mama a răspuns umilă:

"Da, domnul doctor, voi veni.",
Iar el răspunse: "Nici o frică!",
Iar eu atunci, îngrijorat:
"De cine să te temi, mămică?"

După o săptămână, vai,
Aud un fel de aparate
Și îl aud pe-acel bărbat:
"Au fost frumos sterilizate?",

Iar o femeie a răspuns:
"Au fost". "Atunci putem începe!"
Și ce s-a întâmplat atunci,
Vai, cine va putea pricepe?

Deodată am văzut intrând
Un vârf de foarfecă spre mine,
Și-am început să strig plângând:
"Opriți-vă, nu vi-i rușine?!",

Și imediat la picioruș
Eu am simțit durere mare
Mi l-au tăiat! Și am strigat,
Vai, am strigat fără-ncetare.

"Mămica mea, de ce îi lași,
Nu vezi că-mi taie trupușorul?!
Mămica mea, nu îi lăsa
Să îți ucidă pruncușorul!"

Dar ea dormea, dormea profund,
O adormiseră pe masă,
Iar ei tăiau, tăiau mereu,
Tăiau cărnița mea pufoasă.

Și dintr-odată n-am mai fost
În mama mea cea adormită,
Ci i-am văzut pe doctori cum
Smulgeau din carnea-mi hăcuită

Și am privit spre mama mea
Și-am plâns de mila ei, sărmana.
Atâtea foarfece prin ea,
Am plâns grozav, văzându-i rana.

Eram un suflețel acum,
Așa a fost, m-au "dat afară ".
O, mamă, dacă mă nășteai,
Și mă nășteai și-a doua oară,

Eu astăzi aș fi mângâiat
Obrajii tăi de bun părinte
Și aș fi sărutat cu drag
Acele mâini de mamă sfinte,

Aș fi privit în ochii tăi,
Iar tu ai fi văzut iubire,
Și ți-aș fi fost, ca frații mei,
Un alt motiv de fericire.