Voi ce credeti acesta este modul lui de a vorbi cu mine sau faptul ca ma marcat ma face sa il visez.
Noi intepretăm de multe ori relația cu ceilalți ca fiind nițte obicet proprietatea noastră. Astfel interpretăm moartea lor ca o pierdere a proprietății. Visele ne împlinesc dorința noastrp se a-a-i avea înapoi. Astfel, mintea noastră este împărțită între acest vis. și realitatea din timpul zilei când el nu mai este. Iar penrtru că visul ni-l aduce înapoi, im Geist, în spirit, ca un duh, cum zice neamțul, preferăm visul, chiar și în timpul zilei. Așa cum zici și dta, nepoțelul MEU, băiatul MEU, al meu, deci proprietatea mea.
De aceea realitatea doare, că ai pierdut ceva ceea ce considerai tu că este al tău. Așa faci și acum, în continuare.
stefanutzstefan întreabă: