Recunosc și accept că și acea perioadă face parte din viața mea, încerc să înțeleg ce se întâmplă, și de ce, caut semnificații, sensuri și valori, folosesc orice, ca să utilizez ca mijloc și instrument pentru realizarea țelurilor mele.
De obicei ma motivez zicandu-mi in minte, port un dialog mental si imi spun ca totul o sa fie bine, ca trec si peste piedica aia, iar automotivatia imi face foarte bine, functioneaza la mine, imi ridica moralul si ma ridica si de la pamant.
Timpul mi-l petrec exact asa cum o fac si cand sunt 'lejer', niciodata nu mi-a afectat placerile vreo perioada.
Si eu cam tot asa ceva fac
Salut,
In functie de cat de "dificila e perioada" incerc sa o analizez obiectiv. Incerc sa repar daca e vreo situatie de reparat sau sa ma impac cu gandul ca asta a fost. Indiferent de ce s-a intamplat, incerc sa imi umplu timpul cu orice altceva, lucruri care sa imi tina mintea ocupata, incat seara sa simt ca nu a trecut ziua degeaba. Inceputul e greu, dar trebuie motivatie.
Daca lucrurile sunt mai grave, as apela si la ajutorul unui profesionist (psiholog, psihiatru, dupa caz).
Hei.
Imi umplu timpul cu persoanele dragi, cu activitati care imi starnesc interesul, cu munca fizica solicitanta. Depinde cat de dificila e perioada. Ar fi bine sa nu treci singura prin ea, iar daca nu ai de ales, scrie intr-un jurnal sau pe o foaie, caiet ce s-a intamplat si ce ai vrea sa se intample mai departe. Scrie cat vrei, joaca-te daca vrei, dar cauta in tine puterea de a trece peste.Si ajutorul din partea unui psiholog ar fi util, insa totul din tine porneste.
adriana543768654567895334 întreabă:
Mindfulness întreabă: