| Puffff a întrebat:

Sttiti povesti de dragoste? Imi spuneti si mie cateva? Funndahappy

1 răspuns:
| alle96 a răspuns:

Mereu te-ai jucat cu mine…si stiu ca tu i-ai invatat si p ceilalti sa faca la fel.si vina ta e…si vina mea.si vina tuturor…si singura ta vina e ca te-ai jucat cu urme.puteai s t joci…chiar mi-am dorit s t joci.eram însetata de joaca ta.insetata sa cunosc joaca…dar nu si pregatita sa port tot restul vietii urmele jocului tau p suflet…vina ta…dar cine esti tu?…care tu ai fost primul?acum chiar k nici nu mai stiu.ai fost acum atât d mult timp…prea mult timp incat locul in care esti tu lasat in mine e mult prea plin d întuneric s iti mai pot ghici chipul…oricum nu d chip si d nume am eu nevoie acum…eu am nevoie s scot murdaria p care mi-ati lasat-o in suflet, p suflet, peste suflet si peste tot in mine…e atât de murdar aici incat abia mai vad…abia mai am un loc curat unde s îmi pun gandul!si am si o solutie pentru toata mizeria p care ati lasat-o in mine…si nu e un detergent…nu mai am detergent de pete de suflet…dar mai am ceva.ceva c voi nu ati avut niciodata…si nici nu o s aveti, pentru ca nu ati stiut s iubiti curat.nu ati iubit curat ca asa sunteti voi…voi, sau ele…nu mai conteaza…ati fost suflete murdarite….care nu v-ati lasat curatate…si prin murdaria voastra m-ati murdarit si p mine…insa stiu s ma vindec singura…si am s ma vindec…pentru ca spre deosebire de voi eu mai am inca dragoste…dragoste destul d multa incat s fac lumina la mine in suflet.dragoste de cer senin, de ninsoarea de acasa, de zâmbet de copil, de plâns de inserare, dragoste de mine si de visare…si nu s va vad p voi, voi o s dispareti odata cu întunericul si in locul vostru va fi un câmp de narcise, asa cum spunea demult un scriitor. sa ma vad p mine si s îmi pot întinde aripile amortite….si o s ma vindec…cu siguranta…desi e atât de greu s fac lumina…parca chiar incepeti s îmi placeti asa in intuneric.nu stiu c ma tine s nu va dau drumul…cv ma tine…ca mi-au obosit aripile strânse…mi-a obosit lacrima sa tot curga…si mi-am pierdut dragostea pe sub murdarie…gata cu murdaria…nu mai scriu d ea ca e urata…vreau s scriu un scris frumos…atât de frumos ca plânsul dureros ce l-am plâns pentru tine.si stii tu mai bine cine esti….când unul ma uita….altul ma cauta in zadar pentru el acum(ca pentru mine nu mai e decât iubire transformata in gând hoinar)…si altul a uitat s mai sopteasca frumos.si nestiimd cum s mai sopteasca…. A tipat…si tipatul lui mi-a zgâriat urechea si mi-a speriat dragostea…si s-a facut mica, mica, mica….pana s-a facut un puf de praf si s-a picurat in ploaie…si apoi s-a ratacit in cer…ai mai ramas tu…un ultim tu murdar…tu care m-ai chemat spre tine…tu, care ai simtit miros d urme pe suflet, si, murdar si însetat de curatare, ai fugit spre mine.si la început am crezut ca stiu ce fuga ai fugit…am vrut sa cred ca e fuga de vindecare.si am deschis…ca mai aveam un mic loc curat…si plin de lumina cum te vedeam eu cu ochii inkisi…te-am lasat s îmi patezi cu speranta moarta si acel loc…felicitari.ai reusit…ti-e mai bine acum? nu cred…nici nu cred ca simti ca ai lasat in urma ta o pata…si nu regret ca te-am primit…nu regret nimic…îmi pare rau ca totul e atât de plin acum ca nu mai are nici un altul loc unde s se mai descarce…si ca nici macar tu nu ai putut lasa totul la mine…îmi pare rau ca vei mai lasa urme si in alt suflet…poate la fel d întristat ca al meu…si orb dupa lumina…si însetat de tine.macar atât as fi vrut sa am numai eu de la tine.sa fi avut eu toata tristetea ta, ca tu nu stii sa o tipi.din tine curge incet…vroiam macar sa te vindec eu…si s te pierd curat…stiu ca te-a durut se vede in spatele urii din ochii tai de copil pedepsit la colt d viata…si e trist ca oglinda nu iti arata ce urat sclipeste in ochii tai ura…iti arata doar chip de ceara bine sculptat… si esti mândru de el…si orbit de propria frumusete…incearca sa vezi cu sufletul…deschide acum…când inca nu ai pierdut si ultima keie…deschide sufletul….dar sa nu îl desfaci ca mine…pe tava…cui nu trebuie…ca s-ar putea sa iti planga din nou…si nu as vrea …ca atunci si pata lasata la mine ar plânge…vreau.nu, nu vreau…îmi doresc s t simt fericit.adevarat de fericit.numai sa ai grija de suflet……si încerc sa te iert…nu îmi cere s t mint ca te-am iertat acum…dar o s t iert…o s t iert cu uitare, cu dor, cu tot c esti…sa te uit cu zâmbetul din prima seara…sa te uit cu prima mângâiere…sa t uit cu atingerea buzelor mele…sa iti dau înapoi cuvântul urat ce l-ai tipat in inima mea …sa iei cu tine tot.si sa îmi lasi o amintire…un cuvânt spus numai mie…un cuvânt sincer din tot ce mi-ai scris si vorbit…dar cel mai sincer cuvânt…chiar daca ar fi doar simpla intrebare:”unde esti?”…stiu ca nu pot s iti cer adevarul din :”mi-e dor tine…” sau ”iubita” …k stiu ca astea nu erau ale mele…stiu ce vreau sa-mi lasi…mi-am amintit…mi-am amintit clipa când mi-ai zis ca am cei mai frumosi oki pe care i-ai vazut…mai tii minte? nu, nu cred…dar ai zâmbit cu adevar atunci…stiu ca sunt calica…dar vreau s am de la tine acea expresie a fetei…acele cuvinte si zâmbetul tau cu mângâierea…atunci da,,.am simtit ca a fost sincer…ce bine ma simt…nu m-ai mintit mereu…atât am vrut s simt ca o secunda din miliardele petrecute langa tine nu ai murdarit!c fericita sunt…mersi si tie!acum te rog frumos s pleci…taraste-ti sacul de amintiri de langa mine ca vreau s vorbesc cu îngerul meu…e suparat p mine…si inkis in dulap…el m-a suparat primul…si merita sa stea acolo.k se juca fata când l-am întâlnit pe el…si când îngerul meu a inkis ochii…i-am dechis eu pe ai mei si atunci ai intrat tu inauntru…a fost vina lui atunci…si vina mea…si vina ta…si vina tuturor si vina nimanui…nu mai e nicio vina…nu mai e durere, nu mai e dragoste.nu mai e nimic.nici macar gol nu mai e…e plin cu nimic de iarna, de timp, si de miros de verde…e totul in mine…si cred ca e prea mult, de aceea ma misc mai incet…nu te îngrijora…o s t iert fara s stii macar…si fara sa iti mai pese…dar o s simti mai târziu fara s constientizezi…va sti îngerul tau si iti va spune când dormi cu gândul la ce nu mai stii de mine…atunci când o s t întrebi daca m-ai vazut vreodata …atunci când o s simti golul inexplicabil(daca il vei simti vreodata) atunci îngerul tau o s iti arate ca da, am fost langa tine cat tine o soapta in vânt…dar ca tu erai prea plin de ura …prea obosit si satul k s ma poti vedea langa tine…vedeai prin mine…abia atunci….când o umbra de îngrijorare si sete de iertare va aparea p fata ta…atunci el iti va spune:”te-a iertat, te-a iertat dinainte ca ea sa stie,dinainte ca ea s t cunoasca, s t vada, dinainte s va nasteti erai iertat de ea”si da cred ca te-am iertat deja….mai trebuie sa accept si eu ca te-am iertat…
Tot ce stiu acum e ca, in ciuda jocului frumos de cuvinte creat mai sus pentru tine si pentru tot, in pragul apartamentului din bucuresti, cu biletul de tren in mana si foc in privire, in noaptea de 30 decembrie 2006,cand am ales s plec de langa tine…EU AM PLANS UN PLANS DUREROS

Ii s-a oprit rasuflarea cand m-a vazut.Era parca palid la fata si s-a apropiat de mine cam timid.I-am intins mana, parca vroiam sa cersesc ceva.

-Buna, sunt sufletul tau pereche

-Chiar esti? Cum iti poti da seama de asta?

-Pai uite,mi-am dorit sa am pe cineva ca tine,blond,ochii albastri,sportiv,dulce,frumusel,inteligent

-Stai stai putin, de unde stii ca am aceste calitati?

-Pentru ca vad.Simt.Doresc

-Nu se poate, si eu parca te-am mai vazut candva

-Nu,nu m-ai vazut, nu aveai unde, eram bine ascunsa, apartineam altui suflet

Nu mai zise nimic.Se uita ciudat la mine,dar stiam ca si el ma vrea.Stiam ca ma place.Se vedea pe el,insa nu avea curaj sa recunoasca,iar eu vroiam sa astept un alt rasarit de soare.Un nou inceput.Iar daca el nu imi putea oferi acest nou inceput,eram nevoita sa il las.Nu stiam de ce fac asta.Nu sunt o fata extraordinara, dar el ma stia.Candva isi batuse joc de mine.Candva facuse cel mai josnic lucru,iar eu eram in stare sa ii platesc cu aceeasi moneda.Indiferent cum! Eram in stare sa imi bat joc de fiecare locusor din sufletul lui.Nu stia de ce fac asta,dar eu stiam cine e,cu ce se ocupa.El nu mai stia.Parca era orb.Parca era cazut din cer.Cand mi-a ranit sufletul,el impreuna cu mama mea, eram o fiinta mica, supusa,credeam ca am probleme psihice, nu ca sunt Emilia Avram cea puternica si curajoasa,Nu stiam ca sunt inteligenta, nu stiam ca am un suflet,stiam doar ca sunt o bolnava psihica si atat.Nu vroiam decat o zi frumoasa in viata mea.Macar una.Dar cum nu venea acel miracol,nu aveam nicio sansa de a face altceva.Doar tata tinea cu mine,si cam atat.Ma doare sa stiu ca oamenii au ajuns niste animale.Nu stiu sa iubeasca.Isi bat joc de un suflet,ca si cum ar fi a lor.De sufletul lor nu au decat sa isi bata joc cat vor ei,dar nu si de sufletul altora.Acest suflet e al meu! Si cine il raneste,sa se fereasca! Exista o vorba:ochi pentru ochi si dinte pentru dinte! Cand sufletul meu va reveni la fel de curat ca atunci cand eram de optsprezece ani,ii voi ierta,dar cum nu se va intampla niciodata asta,nu am sa ii iert!

Un mic fragment din romanul „Si frumoasele plang"