Sunt in clasa a 8-a, iar pentru cursul festiv de la sfarsitul anului trebuie sa fac un discurs pentru fosta doamna invatatoare. Ma puteti ajuta, va rog, cu niste idei? Multumesc!

"Imi amintesc ziua in care, speriata si strangand mana mamei, am intrat pentru prima data in clasa. Pe banci erau niste carti...in fata clasei era EA: cea care, timp de 4 ani, m-a invatat...NE-A invatat toate acele lucruri marunte care, pe atunci, ni se pareau niste munti greu de urcat. (Sa ai un creion in mana!). Creionul acesta era singurul piolet de care ne puteam folosi. Il tineam ca pe un buzdugan, pana cand EA, cu rabdare, ni l-a asezat, fiecaruia, in mana, asa cum se cuvenea.
Ne-a aratat ce se poate face cu el.
Ne-a corectat stangaciile si ne-a laudat reusitele.
Ne-a invatat sa scriem cuvantul magic: MAMA!
Ne-a invatat ce inseamna competitia si ne-a sters lacrimile de frustrare pe care le varsam cand "ieseam pe locul doi".
Ne-a incurajat talentul si ne-a ajutat sa ne depasim slabiciunile.
Ne-a invatat sa ne cunoastem intre noi si pe noi insine. Ne-a invatat sa fim o echipa si nu o turma.
Ne-a schimbat orarul de nenumarate ori, sarind sistematic peste orele cele mai frumoase: cele de educatie fizica. Atunci, o uram...acum, ii multumim.
Cat de mici si neimportante ni se par acum problemele si conflictele noastre de atunci, pe care EA le asculta cu atentie si le aplana cu diplomatie.
O mare parte din ceea ce suntem acum si din ceea ce vom fi toata viata i-o datoram ei: Doamnei Invatatoare care nu si-a pierdut niciodata rabdarea cu noi, care ne-a invatat sa scriem (ii vom dedica primul nostru premiu literar), ne-a inavatat sa socotim (vom boteza cu numele ei prima noastra teorema) si, mai ales, ne-a invatat sa fim OAMENI (ne vom aminti de ea in fiecare moment de rascruce din viata noastra).
Va multumim si va sarutam mainile de aur, Doamna Invatatoare!