Buna.Cred ca v-ati nimerit amandoi cu aceeasi forma de manifestare a atasamentului, adica una mai putin verbala si mai mult pusa pe fapte? Asa presupun eu, dar poti oferi mai multe detalii daca doresti sa clarifici.Nu e nimic rau in asta, poate fi chiar o forma mai profunda decat altele, atat timp cat nu va indoiti reciproc de intensitatea sentimentelor, asa cum pare ca faci tu.Ideea este ca trebuie sa gasiti un mod de a comunica si a vorbi confortabil despre orice, inclusiv despre planuri de viitor, fara sa va simtiti atacati sau pusi in pericol.De obicei discutiile acestea mai serioase sperie unul din parteneri sau chiar pe ambii, dar la un moment dat, inevitabil, veti ajunge si acolo. Puteti pur si simplu sa vorbiti, sa va prezentati perspectiva proprie, lasand informatia sa se proceseze, caci nu inseamna si ca trebuie sa actionati, cel putin deocamdata.
Pana acolo, e necesar sa fiti confortabili si cu linistea dintre voi, o latura destul de neinteleasa, ai putea spune.Cu siguranta nu esti singura, stai calma si ia in considerare ca multi oameni nu chef sa scoata decat 2 vorbe la sfarsitul unei zile stresante, de exemplu.And that's okay. Contextul si situatia conteaza enorm. Disponibilitatea celuilalt de a aborda subiecte diferite, spre deosebire de ce vorbiti in mod normal, iarasi e importanta.Atat timp cat faceti amandoi un efort, cred ca lucrurile se vor rezolva.Succes.
Pai ce îți pot face niste străini care nu știu povestea întreaga?
Discuta cu el, daca e de 10, sigur va înțelege și se va îmbunătăți.
Nu sunteti compatibili!
Relatie este sortita esecului, fiindca nimeni nu vorbeste, nu comunicati nu sunteti deschisi unul cu celalalt si incet-incet relatia se rupe.