Bună TPU, a trecut ceva timp... am nevoie de ajutor şi sper să aveţi răbdare să citiţi şi să înţelegeţi "povestea" mea.
Nu credeam că voi cere vreodată sfatul/ajutorul cuiva de pe TPU.ro, pentru că înainte NU aveam nevoie de ajutor, eu îi ajutam pe alţii şi nu eram niciodata cel ajutat, eram genul de om care se descurca singur, care nu avea nevoie de sfatul altor persoane, eram sigur pe mine, încrezător, majoritatea persoanelor erau uimite de logica mea(şi nu vorbesc doar de cei de pe TPU) şi îmi ziceau că gândesc foarte logic şi gândesc foarte limpede(să nu credeţi că vreau să mă laud, dar zic toate astea pentru că aşa eram înainte(aşa mă vedeau alţii, asta mi s-a spus, auzeam numai laude la adresa mea), iar acum nu mai sunt deloc aşa şi vreau să ştiu cum şi de ce m-am schimbat), înainte gândeam limpede, aveam psihicul puternic, foarte puternic aş putea spune, dar din păcate am ajuns în situaţia în care trebuie să apelez la cineva pentru că simt că nu mă pot descurca singur şi încerc să nu cedez, am să încerc să explic situaţia în care mă aflu:

Sunt foarte stresat, nu mai gandesc bine, simt că nu mai pot continua, mă gândesc mereu la viitor, acum am un loc de muncă unde apare zilnic stresul, parcă nu mai pot să gândesc, sunt momente în care dacă aş fi întrebat "cât fac 6x8" nu aş putea răspunde, parcă sunt blocat, simt că cedez psihic, mă gândesc la viitor şi dacă mă voi descurca, dacă îmi va merge bine, dacă o să-mi revin, mai pun întrebarea "dacă nu, atunci în ce situaţie voi ajunge", acum am mare nevoie de bani, pentru că am crescut la bunici, nu am crescut cu părinţii, mi-am pierdut părinţii când am fost mai mic, bunicii nu mă prea pot ajuta în situaţia financiară(ba din potrivă eu trebuie să-i mai ajut şi pe ei când pot), nu am nici un sprijin (acum 2-3 luni auzeam persoane care se văitau şi nu erau mulţumiţi de situata lor, erau nemulţumiţi de părinţi şi le-am zis că ei au părinţi, au un sprijin şi dacă ei se plâng, atunci eu ce ar trebui să fac?).


Să vorbesc si despre starea mea sufletească, sunt îndragostit, iubesc foarte mult o fata şi ea mă iubeste la fel de mult, acum nu prea ne putem vedea şi asta mă afectează şi mai mult, în aceste momente aş vrea să fim mai mult timp împreună, asta îmi doresc cel mai mult, iar acum câteva zile i-am zis, i-am povestit cum mă simt şi mi-a zis că a observat şi ea asta la mine, la felul cum priveam, aveam o privire nelinistita.
Înaine eram foarte sociabil, găseam orice subiect de discuţie, eram glumeţ, eu eram cel care făcea grupul de prieteni să râdă(prietenii, colegii de clasă, chiar şi pe profesori îi făceam să râdă) aveam încredere în mine, nu îmi era teamă să vorbesc, să deschid un subiect, dar acum nu mai sunt aşa, la lucru abia dacă mai deschid gura, câteodată nici nu ies în pauză, nu am ce să vorbesc şi dacă deschide atcineva un subiect abia aştept să-l închei, îs cu gândul la altceva, nu mă pot concentra la ceea ce fac sau despre ce vorbesc, sunt stresat cu situaţia financiară din prezent şi cea din viitor(nu cred că pot să mai lucrez mult la acest loc de muncă pentru că lucrez în condiţii de stres).


Simt că m-am schimbat şi nu vreau să ajung mai rău, am să fac o comparaţie cum eram înainte şi cum sunt acum:
-înainte eram sociabil, glumeţ- acum nu mai sunt DELOC,
-înainte gândeam limpede, bine, inteligent- acum nu mai gandesc aşa,
-înainte abia aşteptam să ies în oraş cu prietenii- acum nu mai ies deloc de vreo 2-3 luni,
-înainte eram sigur pe mine- acum am temeri, nu sunt sigur pe mine, nu pot să vorbesc normal, nu am acel calm pe care îl aveam înainte,
-înainte nu puteam sa fiu luat de prost, de fraier- acum pot să fiu luat cu uşurinţă, acum nu mai gândesc limpede, nu mereu pot să reacţionez...
-şi acum încep să uit lucruri, sunt momente în care nu pot să-mi aduc aminte ce am vorbit cu 10 minute în urmă, nu mi se întâmplă mereu asta, doar câteodată.


Am mare nevoie de ajutor, simt că cedez, simt nevoia de a mă izola şi sunt conştient că nu este bine, dacă ies in oraş cu prietenii nu mă simt bine deloc, momentan nu pot sa mă văd cu prietena(ea fiind plecată) şi cu ea abia mai vorbesc şi nu vreau sa ajung mai rău, nu vreau să las în urmă persoane care să sufere din cauza mea. Încă sunt conştient de unele lucruri, ce este bine şi ce nu, dar mă tem să nu ajung în situaţia în care să nu mai ştiu ce este bine şi ce nu.


Vreau să devin ceea ce am fost şi să fiu fericit cu prietena mea, să fim fericiţi.
Aştept orice fel de răspuns, sper să înţelegeţi ce am vrut să zic în tot ce am scris mai sus, dacă nu m-am exprimat bine sper să mă înţelegeţi... sunt cam zăpăcit.

Bai...n-are rost sa te vrajesc cu cine stie ce chestii...pe scurt->e nasol. Si eu imi fac griji pentru viitor, ma gandesc daca o sa iau bacul, daca o sa iau la academie, etc etc etc. Tot felul de chestii, mai mult sau mai putin importante. Dar asta se intampla doar uneori, de cele mai multe ori atunci cand ma aflu in preajma unei persoane anume (aici e alta poveste). Totusi incerc si eu sa imi fac ziua cat mai roz cu putinta. Asta datorita unui bun prieten, poate singurul prieten adevarat. Cu el imi petrec majoritatea timpului liber, lui ii spun probleme care le am si ma simt usurat de fiecare data. Incearca si tu sa faci acelasi lucru. Incearca sa privesti partea plina a paharului, incearca sa te bucuri de moment, cum s-ar zice "traieste clipa". Stiu ca vine un moment in care trebuie sa ne gandim cu totii ce vom face cu viata noastra, dar ia si tu un exemplu: sunt sigur ca ai cunsocut persoane mediocre, "shmecheri" care trag de fiare si nu au 2 neuroni in cap, gandeste-te ei de ce nu isi fac griji? ei de ce nu se preocupa de viitor? esti o fire superioara care poate face multe in viata. Stai concentrat pe prezent si lasa preocuparile pentru viitor. In fond, oameni suntem, ce-o vrea Dumnezeu cu noi. Asta e indiferent ca te consumi mai mult sau mai putin, ce trebuie sa se intample se va intampla.

Treci prin momente foarte grele, dar banuiesc ca toti am fost acolo, mai mult sau mai putin, vreodata in viata noastra. Situatia financiara nu-ti permite, dar ar fi fost bine sa te duci la un psiholog. Iti dai seama, orice sfaturi ti-am da noi aici pe tpu.ro, nu s-ar compara cu unele date de un profesionist. Incearca sa gasesti acele lucruri care-ti placeau odata la viata, vorbeste cu iubita ta, apropiati-va, nu lasati nimic sa stea intre voi, o iubire e cea mai mare comoara de pe pamant. Lasa viitorul, ca are Dumnezeu grija de cel care munceste. Contacteaza-ma daca mai vrei sa vorbim, mi-ar face mare placere. De unde esti?

Stai asa ca sunt 2 remedii recomandate 1 si cel mai bun o iei pe calea Sf Biserici stai de vorba cu un Preot cauti un Duhovnic si incet incet se rezolva.2)Psiholog aici nu ma pricep si mai dai si bani.Vad ca ai in grija bunicii,pai tu ce zici ei au trait pe roze, lor le pica totul de pomana, sa nu fi avut ei necazuri =eu nu cred. Poti sa ii intrebi daca ei au dat pe la psiholog si o sa ramii crucit ca pe vremea lor balamucul era gol nu ca acum.Eu zic sa o iei pe calea rugaciunii si cerut ajutorul lui Dumnezeu Eu mai tin minte ca El iese sa caute oaia ratacita, El se apleaca sa ridice moneda de arama din noroi deci tot El te va ajuta si pe tine.Si dr Pesamosca Alex (Ingerul copiilor) avea icoane si credea in Dumnezeu

In primul rand as dori sa te rog sa nu crezi ca am intentia sa te jignesc.Te inteleg ca ai ajutat multi oameni,ca te-ai descurcat singur,insa gresesti cand spui ca nu ai (avut)nevoie de ajutor.
Fiecare avem nevoie de ajutor, mai mult sau mai putin, sa impartasim atat lucrurile bune cat si cele rele.Sa schimbam pareri,cu prieteni,cu persoane apropiate noua,in cazul tau chiar si cu bunicii tai,si dansii au idei,pareri,poate nu chiar cele asteptate de tine, dar ramane sa te cufunzi in ganduri, te preocupa intr-un fel sau altul.Nu,nu esti zapacit, esti f.inteligent,insa repet, impartaseste-ti acest talent cu cei din jurul tau.
Sper ca m-ai inteles.Doresc bunicilor tai multa sanatate, iar tie multa rabdare si perseverenta!

Fiecare trecem in viata prin astfel de momente incearca sa te relaxezi nu lasa ca grijile sa te doboare fi puternic.

Ai o depresie, ar trebui sa consulti un psiholog, te-ar putea ajuta. daca nu poti, fa sport, stai mult in aer liber, nu mai gandi negativ si vei vedea ca va fi mai bine.

Asa cum a spus @Brigaela, ai cazut intr-o depresie! Ai facut si atac de panica in privinta viitorului tau! Am patit ceva asemanator cand am ramas somera! Familia si prietenii cei mai buni m-au ajutat sa-mi revin.Si tu trebuie sa te intaresti si sa-ti revii. Faptul ca iubita nu este alaturi de tine te-a adus in situatia asta, ea fiind probabil sprijinul tau moral. Eu zic sa te calmezi si daca nu poti apeleaza la un psiholog ca nu este rusine.Ai facut foarte bine ca te-ai descarcat aici pe site si ti-ai spus pasul! Poate ar fi bine sa-ti cauti si alt job,ca acesta te secatuieste de energie. Si trebuie sa te gandesti la partea plina a paharului. Esti tanar,sanatos,banuiesc ca ai o casa,ai o iubita care te iubeste si ea,ai un job care de bine de rau te ajuta sa ai cele trebuicioase traiului... Si asa cum se descurca si altii care sunt mai nevoiasi decat tine,o sa te descurci si tu. O sa vezi ce sa faci la momentul potrivit. Nu anticipa nori negrii la orizont,ca nu se stie daca va fi asa sau nu! Faptul ca uiti si ca nu te poti concentra, poate sa fie o consecinta a depresiei. Pe unii oameni ii ajuta sa vorbeasca si cu un preot! Ia da tu o cautare pe google a definitiei depresiei si vezi daca nu se potriveste cu ce ai zis tu! Si in momentul in care suferinta are un nume, ea se poate trata!

Vă mulţumesc pentru ajutor, cunosc definiţia depresiei, ştiu simptomele... şi aici încă un lucru, am ajutat înainte persoane care au fost deprimate, i-am susţinut, le-am zis ca "să fie liniştiţi şi că totul va fi bine", şi ce nu înţeleg este că de ce nu pot să mă auto-liniştesc(cam aşa ar veni), dar să ştiţi că citind ce mi-aţi scris am mai prins curaj şi speranţă.


@NOname ai zis un mare adevăr când ai scris "dacă tu vei fi bine, vor fi şi ei.", şi am să încerc să îmi revin, dacă nu o fac pentru mine, atunci o fac pentru iubita mea, cu ea nu am vrut să discut atât de amănunţit pentru că am văzut că s-a întristat când am început să vorbesc despre ce am păţit, am să fac tot posibilul să trec peste doar pentru ea.
Vă mulţumesc pentru sfaturile date şi mai ales pentru încurajare. Chiar am vrut să vorbesc despre asta cu cineva, dar nu cu persoana iubită ca să nu o fac să sufere. Chiar nu ştiu cum să vă mulţumesc, citind toate cele scrise am început să-mi recapăt speranţa şi încet, încet o sa-mi revin, simt asta, acum simt, vă mulţumesc pentru sfaturi şi încurajare.
Cât despre fundă, mi-e greu să mă decid cui s-o dau, toate răspunsurile m-au făcut să mă gândesc şi să încerc să îmi revin.

Dannyjj, mă bucur că eşti mai optimist, mai încrezător. Cred că această şi este calea spre vindecarea rănilor sufleteşti.
Ţine-o tot aşa şi o să fie bine! Succes!

Da,prin simplul fapt ca ai deschis buba, ea se va vindeca!

Nu de psiholog ai nevoie psihologul poate sa se spinzure daca in viata nu ai parte de dragoste si intelegere si daca situatia financiara nu se redreseaza si esti intr-un mediu ostil nu ajuta nici un psiholog.Eu stiu pentru ca am fost si sunt in situatie exact ca si a ta.Toti te iau peste picior pina nu sunt in situatie si le doare pe toti undeva. Daca tu nu gasesti forte suficiente in tine sa treci peste clachezi cu concediu cu tot.In mod necesar este nevoie de sprijin eu zic ca ar trebui sa ai spijin in persoana pe care o iubesti. Eventual sa incerci sa lucrezi in strainatate pentru ca pentru acelasi stres primesti bani mai multi.Macar sa redresezi situatia financiara. Deci cum ziceam ai nevoie de dragoste si intelegere si tu ai macar dragoste in viata ta.Eu in schimb nici macar atit nu am caci sotul mi-a murit in schimb indatoririle fata de copiii mei ma coplesesc si stresul nu scade nici la virsta mea traim din pacate intr-o lume unde daca nu ai bani si pile te maninca de viu cei din jur.Dar acolo sus cineva totusi te iubeste si incearca sa fii mai accesibil celor din jur unde lucrezi sa le ceri sfatul poate daca vad ca te apropii vor fi mai de treaba ca multi detesta tinerii autostiutori si care nu stiu sa ceara ajutorul.Incearca sa ceri unde esti ajutor de la cei din jur in mod respectuos poate ca e o lume dura dar si cei duri au inima si suflet daca sti sa gasesti cheia catre inima lor.Eu de exemplu nde am lucrat si au fost tineri mereu am mers cu sufletul deschis catre ei dar m-a enervat cind se credeau mai grozav si nu tineau cont deloc de parerea mea atunci ma inchideam si nu mai aveam chef sa discut cu ei.Un om chiar daca nu se ridica la nivelul tau de logica si superioritate intelectuala de aceea mai poate sti ceva si poate sa-ti fie de folos. Spun toate acestea pentru ca de multe ori baiatul meu in ultima clasa la liceu de multe ori m-a ranit ca sunt proasta dar vai si el ce mult va suferi pentru ca in lumea asta nu e tot sa fi destept ci sa poti vorbi pe limba oamenilor de toate felurile si genurile.

P.S.De aceea m-am si inscris pe TPU sa dovedesc baiatului meu ca nu sunt chiar asa de proasta pe cum ii par lui si cred ca un loc 143 in clasamentul utilizatorilor TPU totusi dovedeste ceva.

Bună.
Mergi la un psihoterapeut, ai mare nevoie de el.
Poți trece peste acest hop, ține minte, caută în interiorul tău ce anume te-a făcut să te schimbi, înlătură latura negativă, poartă culori deschise care te vor încărca energetic, ajută pe cei de lângă tine (faptele bune sunt pansamente pentru un suflet dezechilibrat), citește cărți captivante cu o muzică relaxantă în fundal, lasă lumina soarelui să pătrundă în cameră, seara înainte de culcare bea un ceai călduț de tei (vei avea un somn liniștit), etc.
Trebuie să câștigi lupta cu tine însuți!
Pa, pa.

Bai...n-are rost sa te vrajesc cu cine stie ce chestii...pe scurt->e nasol. Si eu imi fac griji pentru viitor, ma gandesc daca o sa iau bacul, daca o sa iau la academie, etc etc etc. Tot felul de chestii, mai mult sau mai putin importante. Dar asta se intampla doar uneori, de cele mai multe ori atunci cand ma aflu in preajma unei persoane anume (aici e alta poveste). Totusi incerc si eu sa imi fac ziua cat mai roz cu putinta. Asta datorita unui bun prieten, poate singurul prieten adevarat. Cu el imi petrec majoritatea timpului liber, lui ii spun probleme care le am si ma simt usurat de fiecare data. Incearca si tu sa faci acelasi lucru. Incearca sa privesti partea plina a paharului, incearca sa te bucuri de moment, cum s-ar zice "traieste clipa". Stiu ca vine un moment in care trebuie sa ne gandim cu totii ce vom face cu viata noastra, dar ia si tu un exemplu: sunt sigur ca ai cunsocut persoane mediocre, "shmecheri" care trag de fiare si nu au 2 neuroni in cap, gandeste-te ei de ce nu isi fac griji? ei de ce nu se preocupa de viitor? esti o fire superioara care poate face multe in viata. Stai concentrat pe prezent si lasa preocuparile pentru viitor. In fond, oameni suntem, ce-o vrea Dumnezeu cu noi. Asta ethinking indiferent ca te consumi ma