Am de facut o compunere despre Mihai Eminescu si habar n-am cum. Vreau doar sa imi dati cateva idei, ca restul ma descurc.

Eminescu nu este decật intr-o mica masura un teoritician al artei,desi opera sa tradeaza o adậnca meditare a problemelor artistice si desi anumite sectoare ale artei au retinut indelung atentia sa.


sau: Mihai Eminescu apare in literatura europeana ultimul mare poet romantic,pastrậnd in existenta si opera sa conturul caracteristic al dramei artistilor romantici.Nazuind necontenit spre un plan de viata superior etic si artistic,cautậnd cu patos adevarul si refuzậnd consecvent compromisul,Eminescu s-a aflat in permanent conflict cu lumea vremii sale din pricina nonconformismului,a sinceritatii in faptele de viata si a inaltimii de gậndire.

sau : Mihai Eminescu - cel mai mare poet "pe care l-a ivit si-l va ivi , vreodata , poate , pamantul romanesc" - s-a nascut la 15 ianuarie 1850 la Botosani si s-a stins din viata in zorii zilei de 15 iunie 1889 , in Bucuresti , fiind inmormantat la cimitirul Belu . Copilaria si-a petrecut-o la Ipotesti, unde cunoaste timpuriu frumusetile naturii, asa cum va marturisi mai târziu în poezia Fiind baiet paduri cutreieram: "Fiind baiet, paduri cutreieram,

Si ma culcam ades lânga izvor,

Iar bratul drept sub cap eu mi-l puneam

S-aud cum apa suna-ncetisor."
Neastamparat din fire , Mihai disparea repede de-acasa infundandu-se prin codrii din imprejurimile Ipotestilor , innoptand pe unde putea . De aceea padurea este evocata in multe poezii ca un loc fermecator si avand puteri miraculoase : "Fiind baiet , paduri cutreieram , Dorinta , Povestea codrului , O ramai " si altele .

Poezia cadrului natural se impleteste cu evocarea varstei minunate a copilariei , dar si cu tema timpului . Acestora li se vor adauga altele cum ar fi natura si dragostea , istoria , cosmicul .

Mihai Eminescu a creat o opera de proportii monumentale , in versuri si proza , publicata partial in timpul scurtei sale vieti . Cea dintai editie ingrijita de Titu Maiorescu si intitulata "Poesi" , a aparut la 21 decembrie 1883 si cuprinde antumele , adica cele peste nouazeci de poezii publicate in timpul vietii autorului . Ulterior s-au publicat si postumele , adica lucrarile date publicitatii dupa moartea autorului , care cuprind peste 200 de poezii .

Lirica sa , de o tulburatoare muzicalitate si armonie , impleteste , in spirit folcloric , chemarea iubirii ci cea a naturii in poezii ca "Dorinta , Sara pe deal , Calin file , din poveste , Povestea teiului , Povestea codrului , Melancolie , Revedere , De cate ori , iubito , Pe langa plopii fara sot , Sonete " si altele .

Spirit romantic , vizionar , Eminescu a cultivat deopotriva lirica meditativ pesimista in : "Luceafarul , Glossa , Rugaciunea unui dac" sau cea a timpului scurs ireversibil pentru om : "Trecut-au anii , Floare albastra , Revedere , Departe sunt de tine , Se bate miezul noptii , Ce te legeni" si altele .

Pentru marele poet Eminescu natura este nu numai un refugiu , ci si o stare sufleteasca , o prelungire , o proiectie a trairilor sale interioare .

"Eminescu este marele subiect al literaturii românesti . Opera lui poate fi comparata cu o cetate puternica a carei cuceriri cere pregatiri numeroase " spunea Tudor Vianu cu peste 70 de ani în urma , iar acum"S-ar cunveni , poate , sa ne gândim ca anul acesta nu se împlineste un secol de când a murit , ci ca începe al doilea secol al nemuririi lui . "

Eminescu este viu în constiinta poporului nostru , este studiat , interpretat , omagiat , învatat cu placere sau defaimat si toate acestea la un loc dovedesc rolul pe care-l joaca Eminescu în cultura si în constiinta românilor . Pe Eminescu nimeni nu-l poate uita , nu-l poate tagadui : " Oricât de tare ar fi cântat cocosii a treia oara , pe el nimeni nu l-a tagaduit . " ( G. Bogaza ) . Atâta timp cât pe aceste pamânturi vor trai români iubitori de codru , de mare , de tei , de plopi , iubitori de dreptate si adevar , doritori de bine pentru tara Eminescu ne va fi simbol si ideal .

Îi citim poezia si vedem tot ce are mai frumos tara noastra , auzim glasul izvoarelor si al turmelor , fosnetul frunzelor , privim cu dragoste iubita si invatam sa-i spunem soapte de dor si atunci când cuvintele nu ne ajung îi soptim versuri din Eminescu pentru ca le simtim rupte din sufletul nostru .

Ne aducem aminte de stramosi , învatam sa-i cinstim si sa întelegem ca " patria " nu e un cuvânt desert . Privind în jur la România sfârsitului de mileniu ne dam seama cât de contemporan este Eminescu . Geniul neînteles si neapreciat traieste si astazi în saracie , proletarul se zbate pentru bucata de pâine , mersul înainte este sovaielnic , valorile pleaca sa-si împlineasca destinul în alte parti .

S-au scris mii de pagini despre Eminescu . Nume de referinta în critica literara i-au dedicat volume . I-au publicat studii despre teatru , despre proza , despre publicistica , despre viata , despre poezie . I-au publicat volume cu poeziile care i-au fost închinate atât când era în viata , cât si dupa ce a trecut în nefiinta . Ce ar mai putea adauga un tânar care-l cunoaste pe Eminescu mai mult cu sufletul , la acest lung sir de pagini ce i-au fost dedicate ? E greu de spus în cuvinte , dar e sigur ca-l simte pe Eminescu aproape , alaturi de el , lupându-se cu neajunsurile vietii , luptând pentru dreptate , pentru viitorul tarii si tânarul este convins de ne-murirea poetului si de contemporaneitatea operei sale .


sau : Mihai Eminescu este in literatura romana creator al unei opere ce strabate timpul, traind intr-o perpetua actualitate. Semnificatia lui a dobandit in constiinta poporului nostru caracterul unui mit.Poetul "nepereche", cum avea sa-l numeasca G.Calinescu, reprezinta in literatura noastra un dublu reper de valoare luata in absolut, inscriindu-se in contextul literaturii unversale, alaturi de Dante, Hugo, Goethe, cum aprecia T.Vianu si de specific national, drept ipostaza unica a sufletului romanesc in concertul poetic al lumii.

Opera lui Eminescu este variata, complexa, printre speciile lirice cultivate de poet situandu-se : idila(Dorinta, Lacul, Sara pe deal), egloga(Floare albastra), satira(Junii corupti, Scrisorile, Criticilor mei), epistola(Scrisorile), elegia(Revedere, Mai am un singur dor), glosa(Glossa), poemul(Calin file din poveste, Luceafarul, Memento mori), doina(Ce te legeni..., Doina).

Eminescu a adus prin opera sa o limba noua si mereu proaspata. Extraordinar este faptul ca el nu a trebuit sa se lupte pentru a stapani graiul romanesc, caci acesta i-a fost mereu la indemana, ajutandu-l chiar in realizarea de imagini artistice deosebite. Secretul intregului sau farmec consta in substratul autohton al culturii eminesciene.

Poetul se defineste singur: "Aspru, rece, suna cantul cel etern neispravit" - lasand astfel loc pentru alte contributii atat de necesare spiritualitatii noastre nationale, in sincronizarea cu universalitatea.

Universul motivelor eminesciene este alcatuit din: timp si spatiu national, padure, mare, doina, vis, melancolie.

Legatura operei eminesciene cu devenirea noastra istorica nu poate fi contestata, Eminescu fiind "modelul absolut spre care tind fara exceptie reprezentantii literaturii romanesti."

Articolele publicate in paginile "Timpului" nu numai ca au atras atentia contemporanilor, provocand mare valva, dar impresioneaza si astazi prin vibratia lor patriotica, prin admiratia fata de barbatia si spiritul de jertfa al ostasilor romani in Razboiul pentru independenta nationala din 1877, ca si prin luciditatea cu care poetul judeca realitatile din actualitatea social-politica a acelor ani. Pilduitoare raman, astfel, cuvintele cu care Mircea il intampina pe Baiazid ("Scrisoarea a III-a") ca o neindoielnica si directa manifestare poetica a atitudinii si sentimentelor lui Eminescu.

In valorificarea creatoare a folclorului national, Eminescu se ridica, din nou, pe cele mai inalte trepte de vraja, purtat de o efervescenta lirica fara asemanare, incepand cu "Fat-Frumos din lacrima" si ajungand la "Revedere" si mai apoi la neasemuita poveste de dragoste din "Calin (file din poveste)" si "Luceafarul".

Incursiunile filozofice ale lui Eminescu sustin coordonatele complexitatii poeziei sale. Abordand atatea probleme fundamentale ce tin de viata si moarte, natura si iubire, geneza si sfarsitul lumii, sau civilizatii, poetul subliniaza zbaterile si nefericirile omului de geniu, intr-o societate total straina de el.

Pornind de la stilul conventional pe care il cultivau poetii vremii, trecand printr-o faza de romantism tumultuos, al afirmarii, efortul artistic l-a condus pe Eminescu, pe masura maturizarii catre o concentrare din ce in ce mai densa a mijloacelor de expresie, din care dispar regionalismele, diminutivele, epitetele ornante, facand loc stilului clasic de cea mai pura esenta. Sintagmele nascocite de poet: "dulce minune", "somnul lin", "farmec dureros", "dureros de dulce", "limba ca un fagure de miere", "suna cu jale", etc. asigura poeziei lui un farmec deosebit.Datele pe care ni le ofera opera lui Eminescu demonstreaza cu prisosinta familiarizarea lui cu intreaga lume a ideilor si sistemelor filozofice si cu lirismul tuturor timpurilor.

Poetul a consacrat o mare parte din timpul studiilor sale in strainatate pentru asimilarea cugetarilor si motivelor poetice ale celebrilor antici greci si latini: Platon, Aristotel, Homer, Plutarh, Ovidiu, Horatiu, Catul, pentru ca apoi (dincolo de textele budiste) sa includa, pe rand, evul mediu, renasterea, clasicismul, romantismul, naturalismul si materialismul filozofic al veacului trecut.

Discursul sau liric inregistreaza, astfel, ecoul tuturor lecturilor din Kant, Schopenhauer, Dante, Shakespeare, Schiller, Novalis, Lamartine sau Victor Hugo - toate influentele din planul literaturii europene, indiene (prin Rig-Veda) si universale fiind asimilate in complexitatea viziunii sale.

In opera lui Eminescu natura si dragostea sunt doua teme ce nu pot fi tratate separat,din impletirea carora s-au nascut cele mai fumoase texte eminesciene.

Poezia "Dorinta" a fost scrisa de Mihai Eminescu in perioada de maturitate.Aceasta poezie apartine liricii intime si dezvaluie o tema romantica.Poezia este alcatuita dintr-o succesiune de tablouri,fiecare incadrat intr-o strofa.In succesiunea lor secventele contureaza:"visul indragostitului,chemarea in codru,imaginea asteptarii si apoi a intậlnirii,jocul gesturilor de tandrete,somnul si visul."

Poetul isi cheama iubita in codru,nu oriunde,ci in prejma unui izvor,unde indragostitul se simte fericit:"Vino-n codru la izvoru/Care tremura pe prund".Izvorul tremura pe prund,caci prin acordurile sale suave acompaniaza soaptele de iubire ale celor doi indragostiti.In urmatoarele strofe poetul descrie intậlnirea,imbratisarea si sarutul.

Locul tainic este zugravit de poet folosind un numar mare de substantive:"codru,izvoru,prund,prispa,brazde",dupa cum dorinta este sustinuta de verbe la conjunctiv,cu valoare posibila,dar dinamica:"sa alergi,sa desprind,sa cazi".

Epitetul "singur"reluat in forma diminutivala "singurei",iar la un interval de o strofa,intr-o alta forma derivata "singuratece" surprinde o trasatura a sufletului eminescian si anume "singuratatea".

Ultima parte a poeziei dezvaluie semnificatii mai adậnci ale textului,ca si sentimentele indragostitilor concentrate in secventele "somnul si visul"




Fericirea este deplina,coplesitoare si se consuma in intimitatea naturii si sub adierea blậnda a vậntului.

In ultima strofa a poeziei regasim dorinta de prelungire a iubirii.




"Florile de tei" care vor cadea "rậnduri-rậnduri"pot evoca dorul integrarii in circuitul cosmic.

Refugiul indragostitilor in lumea codrului este o idee repetata in lirica lui Eminescu .Personificarea umanizeaza natura care dobậndeste insusiri omenesti:"codrul tremura pe prund,singuratece izvoare".Epitetele subliniate prin inversiune scot in evidenta insusiri alese ale iubitei si aspecte din natura:"fruntea alba,parul galben,singuratece izvoare".Cele cateva metafore sunt deosebit de expresive si pun in evidenta dorinta de iubire in liniste,in eternitatea codrului "batut de vậnturi,prispa cea de brazde".

Prin firescul exprimarii,prin adậncimea sentimentelor traite,prin muzicalitatea versurilor se dovodeste deplina maturitate artistica a poetului.Poezia este atật de cunoscuta,incật versurile ei au fost puse pe muzica

Poezia este una din creatiile 'cheie' ale eroticii eminesciene, oferind posibilitatea de intelegere a modului in care poetul a asimilat influentele romantismului. "Floare albastra" depaseste tema dragostei, evocậnd conditia creatorului, absolutul. Ca specie literara, poezia este o egloga (idila cu dialog).Poemul se structureaza pe doua planuri, si anume: ideea cunoasterii absolute (cuprinsa in primele trei strofe) si aceea a cunoasterii terestre (strofele 5-13)

In plan terestru, iubita este vicleana, ademenitoare: "Si de-a soarelui caldura / Voi fi rosie ca marul / Mi-oi desface de-aur parul sa-ti astup cu dansul gura". Epitetele "frumoasa, nebuna, dulce" cuprinse in versuri exclamative, exprima exuberanta sentimentului, specifica liricii de tinerete.

Limbajul este direct si familiar, conferind poeziei un ton intim:? "S-pai cine treaba are?Cuvậntuldulce'dulce netezindu-mi parul', 'dulci ca florile ascunse', 'dulce floare', 'dulce minune') isi schimba valoarea stilistica si gramaticala, fiind, pe rand, adverb sau adjectiv. Trairea si taina trairii duc la versul nostalgic 'Si te-ai dus dulce minune'. Sentimentul se contureaza in epitetul cu rol de simbol 'dulce minune', apropierea de fiinta iubita este egala cu miracolul, epitetul devine metafora.

Folosirea verbelor si a pronumelor in forma populara ('nu cata', 'apucand spre sat', 'grija noastra n-aib-o nime') sugereaza eternitatea sentimentului iubirii, ce se consuma intr-un spatiu rustic.

De la Novalis pare sa fi luat Eminescu 'floarea albastra' ce apare ca simbol al iubirii si al nostalgiei infinitului, transformand-o in metafora pentru viata, infinit si dorinte dezvaluite cu vraja.

Repere critice



"Eminescu este unul din exemplarele splendide pe care le-a produs umaniatea.El este cel dintậI care a dat un stil sufletului romậnesc si cel dintậi romận in care s-a facut fuziunea cea mai serioasa a sufletului daco-roman cu cultura occidentala.

"Garabet Ibraileanu – Poezii"

Numai poetul

Ca pasari ce zboara

Deasupra valurilor

Trece peste nemarginirea timpului."

"Mircea Eliade-Numai poetul"




"Mintea lui Eminescu lucreaza cu ideea originilor lumii,a infinitului,a creatiei,adica cu cele mai inalte concepte faurite de ratiunea omului.Printre acestea,ideea eternitatii stapậneste mintea sa intr-asemenea masura,incật una din atitudinile cele mai obisnuite ale poeziei sale este considerarea lucrurilor in perspectiva eternitatii.Este,in toata poezia lui Eminescu,o considerare a lucrurilor foarte de sus si foarte de departe,dintr-un punct de vedere care rusineaza orice ingustime a mintii,orice egoism limitat.Marea superioritate intelectuala a poetului este una din formele cele mai izbitoare ale manifestarii lui si aceea care explica prestigiul atật de covậrsitor al operei sale.

"Tudor Vianu,Caiete critice"

"A vorbi de poet este ca si cum ai striga intr-o pestera vasta…Nu poate sa ajunga vorba pậna la el,fara sa-i supere tacerea.Numai graiul coardelor ar putea sa povesteasca pe harpa si sa legene,din departare,delicata lui singurateca slava.[…]

Intr-un fel Eminescu e sfậntul preacurat al ghiersului romậnesc […].Pentru pietatea noastra depasita,dimensiunile lui trec peste noi,sus si peste vazduhuri.Fiind foarte romận,Eminescu e universal."

"Tudor Arghezi,Cuvậnt inainte"



George Calinescu sustine ca Eminescu e un mare erotic prin gravitate. Asa cum iubeste el, poporul nu iubeste decat o singura data, la varsta infloririi vietii barbatesti si a nubilitatii. La Eminescu putem vorbi de o dragoste de pasari albe care strabat eternitatea si se-ntalnesc din zbor in dreptul unei stele (Tudor Arghezi).

Poeziile lui Eminescu dovedesc patriotismul si faptul ca poetul este (si) un poet national:

…Vis de razbunare negru ca mormantul

Spada ta de sange dusman fumegand,

Si deasupra idrei fluture cu vantul

Visul tau de glorii falnic triumfand,

Spuna lumii large steaguri tricolore,

Spuna ce-i poporul mare, ramanesc,

Cand s-aprinde sacru candida-i valtoare,

Dulce Romanie, asta ti-o doresc…

(Ce-ti doresc eu tie,dulce Romanie).

Dar el este si un mare poet universal, prin romantismul sau (dar nu numai prin aceasta); pentru ca poeziile sale contin idei care sunt familiare tuturor oamenilor care le citesc.

Opera lui Eminescu, poet al visului cosmic si mitologic, isi are locul propriu nu numai in literatura romana, ci si in cea universala. Generatiile in succesiunea lor isi transmit ca pe o datorie sacra convingerea, ca Eminescu este cel mai mare poet national. Referindu-se la valoarea creatiei eminesciene – din punctul de vedere a relatiei natioanal – universal – George Calinescu afirma: fiind foarte roman, Eminescu este un mare poet universal.

Mihai Eminescu a fost o personalitate coplesitoare.Ca poet s-a remarcat prin forta de sinteza a izvoarelor autohtone si universale,prin imaginatie bogata si fantezie creatoare,prin inaltarea filosofica si printr-o viziune cosmica si mitologica asupra omului.De asemenea,el a scris si proza,in special fantastica,dar acestea au stat mai mult timp in umbra poeziilor sale,doar in ultima vreme recậstigậndu-si adevarata lor recunoastere.

Avem convingerea ca daca mai traia,sanatos,inca douazeci de ani el ar fi fost considerat,fara putinta de contestare,ca unul din cei mai mari creatori de poezie din intrega literatura a lumii.


Incearca sa combini aceste idei intre ele si mai adaugi si ceea ce stii tu despre el, ce ti-a placut din cartiile lui si va iesi o compunere frumoasa. Mult succes!