Am mai multe probleme si o sa vi le scriu aici, poate ma puteti ajuta.
Asadar, m-am mutat cu ceva timp in urma in Anglia. Imi e foarte greu sa ma acomodez, si traiesc o teroare, ma rog, de fapt vreau sa va pun cateva intrebari. (sunt fata)
1. La scoala, un baiat imi zice numele intr-o sub forma de un cantec de cate ori ma vede, ma tot intreaba chestii stupide gen ce imi place sa mananc, sau ce-am mancat/baut aseara, sau tot felul de ciudatenii....si se tot uita la mine insistent in unele momente si ma streseaza psihic...credeti ca ma place sau asa e el?
2. Alt baiat m-a rugat de 2 ori, cu intervale destul de lungi daca vreau sa stau cu el in autobuz, si ma mai intreaba unele chestii cand e vorba de unele proiecte la scoala sau asa, intr-o zi mi-a dat cerere pe facebook, am acceptat-o si mi-a dat like la poza si mi-a comentat cu o inimioara, dar eu nu il plac deloc si m-am simtit foarte sufocata si l-am blocat. Credeti ca ma place?
3. Am avut de facut un "speech" adica a trebuit sa vorbesc despre ceva in fata unui grup de 4 colegi, profa mea de engleza si o doamna care filma. Mi-au tremurat mainile si vocea la inceput...si m-am simtit atat de prost...credeti ca m-am facut de ras din cauza asta? Daca vor rade toti de mine?

Problema e ca pui pret pe chestii asupra carora nu ai control.
Ceea ce tu faci se defineste simplu ca fiind : iti faci griji de ceea ce cred altii despre tine sau pur si simplu de ceea ce cred altii.
In primul rand trebuie sa constientizezi faptul ca tot ceea ce tu gandesti nu inseamna ca e si adevarat.
Asta e cea mai mare greseala pe care o fac oamenii, tind sa creada ca tot ceea ce gandesc, e adevarat, se intampla sau o sa se intampla doar pentru ca o si gandesc.
De asemenea, regula se aplica si celor despre care vorbesti.
Unu: nu poti sa anticipezi ceea ce tu o sa gandesti.
Doi: Daca tu nu poti anticipa care o sa fie urmatorul tau gand cu siguranta nu poti sa anticipezi ceea ce gandeste celalalt daca el nu ti-o spune.
Tu de fapt iti faci doar scenarii, ceea ce crezi ca ei gandesc despre tine.
Trei: Daca ceea ce tu gandesti nu e neaparat adevarat cu siguranta ceea ce ei gandesc nu e neaparat adevarat, e subiectiv, e doar felul in care ei interpreteaza realitatea si ce sens ii atribuie .
Acum, problema asta vine atunci cand incerci sa-ti imbunatatesti imaginea de sine sau ceea ce tu numesti "Eu".
Daca tu ai ganduri negative despre tine si le crezi automat cand cineva iti spune ceva de cele mai multe ori tinzi sa interpretezi lucrul asta intr-un mod negativ, asa functionam.
Trebuie sa intelegi ca ceea ce altul crede nu o face neaparat adevarata.
Hai sa-ti dau un exemplu: Daca cineva crede ca o melodie e de prost gust si altuia ii place, asta inseamna ca e de prost gust?
Daca cineva spune ca un anumit fel de mancare nu e bun si altuia ii place, asta inseamna ca nu e bun?
Daca cineva ar crede ca esti de exemplu urata si peste trei minute vine cineva si-ti spune ca esti frumoasa, asta inseamna ca esti urata? Sau asta inseamna ca esti frumoasa? E doar o opinie, e doar o parere.
O opinie, o parere te afecteaza doar atunci cand o crezi dar trebuie sa intelegi ca ceea ce gandim, de cele mai multe ori nu e adevarat, sunt doar concepte.
De exemplu: Tu esti o pictura. Daca cineva o priveste si spune ca e proasta, asta inseamna ca e? Daca cineva o priveste si spune ca e buna? Asta inseamna ca e buna?
Fiecare vede diferit. Problema e ca nu ar trebui sa te afecteze opinia cuiva.
Tu iti creezi o imagine de sine si bineinteles vrei sa fie buna, vrei sa fie frumoasa, vrei sa fie desteapta. Dar, daca tu crezi prea mult in conceptele astea "sunt frumos" "sunt bun" "sunt urat", de fiecare data cand cineva o sa-ti spuna "esti urata" o sa crezi si o sa-ti afecteze imaginea de sine.
Tu esti pictura, tu doar esti. Opinia nu are legatura cu faptul ca pictura e buna sau nu, pictura doar e.
Fericirea ta depinde de ceea ce cred ceilalti iar ceilalti sunt un factor pe care nu poti si nu are sens sa incerci sa-l controlezi.
In momentul in care te ingrijorezi de opinia celorlalti automat asta reflecta faptul ca tu vrei ca persoanele alea sa te priveasca intr-un anumit fel, intr-un fel care sa-ti hraneasca imaginea de sine si automat fericirea ta depinde de celalate persoane.
Cat timp, te hranesti cu complimente ca sa-ti reactivezi imaginea de sine "sunt bun", "sunt destept", "sunt frumos", de fiecare data cand cineva are o opinie negativa o sa te afecteze. In realitate, ramane o simpla opinie. Daca cineva iti spune ca esti frumos, asta nu inseamna ca esti, e doar o opinie, e felul in care el te priveste iar fiecare vedem lucrurile diferit .
Ceea ce tu spui, e frica. E o frica mentala nu o frica fizica.
Ceea ce trebuie tu sa constientizezi e ca "imaginea de sine" nu e reala, sunt doar ganduri . Tu nu trebuie sa crezi ca esti destept si nu trebuie sa-ti reamintesti ca esti destept si mai important nu trebuie ca altii sa-ti spuna ca esti destept. Tu deja stii daca esti sau nu. Se aplica regula asta la orice concept : bun, rau, frumos, urat si asa mai departe.
Ar fi multe de explicat dar nu-mi permite spatiul si timpul.