Câţi dintre noi nu îşi amintesc cu nostalgie şcoala şi învăţământul de altădată. Etapele prin care copiii, iar apoi tinerii epocii comuniste au prins, pe rând, statutul de "şoimii patriei", pionierii, devenind apoi membri UTC. Vorbim de anii ‘50 - ‘89, când Revoluţia din decembrie a adus o nouă viziune asupra a tot ce se ştia până la acea dată.
• Şoimii Patriei - creaţia originală a "conducătorului mult iubit"
"Şoimii Patriei" a fost o organizaţie comunistă a copiilor preşcolari şi şcolari, în vârstă de patru- şapte ani, înfiinţată în 1976. Avea menirea de a contribui la "educarea moral-civică a copiilor, în spiritul umanismului, al dragostei şi respectului faţă de patrie şi popor, faţă de "Partidul Comunist Român". Organizaţia politică "Şoimii Patriei" a fost creaţia originală a lui Nicolae Ceauşescu, care reuşea astfel, prin înfiinţarea unei noi organizaţii de masă, să-i înregimenteze şi pe copiii de vârstă preşcolară şi şcolară mică. În nicio ţară a lagărului socialist european nu exista o astfel de structură.
• Îndatoririle preşcolarilor
Şoimii urmau să contribuie şi ei la construcţia "societăţii socialiste multilateral dezvoltate" şi la întărirea cultului personalităţii. Organizaţia îşi desfăşura întreaga activitate sub conducerea PCR, iar sarcina îndrumării activităţii ei revenea Organizaţiei Pionierilor. A fost singura organizaţie de acest fel din ţările blocului socialist. În cartea "Educaţia comunistă, patriotică, revoluţionară a şoimilor patriei", volum editat de CNOP în 1985, sunt trasate sarcinile politico-educative pentru educatorii Şoimilor Patriei: cunoaşterea Drapelului PCR, recunoaşterea portretului tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi al tovarăşei Elena Ceauşescu, informarea copiilor asupra înaltelor funcţii pe care le îndeplinesc pe linie de partid şi de stat, prezentarea unor aspecte semnificative din copilărie şi adolescenţă, principalelor momente din activitatea revoluţionară din trecut şi din ultimele decenii.
• Uniforma şoimilor
Uniforma şoimilor pentru activităţile zilnice era compusă din fustiţă albastră, respectiv pantalon albastru, bluză portocalie cu epoleţi, fundă roşie cu tricolor, pălărie albastră, ciorapi albi şi ecuson pentru fetiţe. Băieţeii purtau pantalon albastru lung şi scurt, bluza portocalie cu epoleţi, fundă roşie cu tricolor la gât, şapcă albastră, ciorapi albi şi ecuson. Sub comunism, copiii de vârstă preşcolară şi şcolară mică urmau să se integreze în procesul de educare "revoluţionară" a tinerei generaţii. La 10 decembrie 1976, s-a constituit, la nivel central, Comisia pentru îndrumarea activităţii Organizaţiei Şoimii Patriei, din care făceau parte adulţi şi pionieri - membri ai Consiliului Naţional al Organizaţiei Pionierilor (CNOP) - precum şi reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei şi Învăţământului, CC al UTC, şi ai altor ministere, mame eroine etc.
• Cadru festiv pentru primirea şoimilor
Activiştii organizaţiilor şoimilor patriei şi pionierilor erau pregătiţi în Casele pionierilor şi şoimilor patriei răspândite în întreaga ţară. Intrarea copiilor în organizaţie avea loc într-un cadru festiv, în prezenţa părinţilor, reprezentanţi ai organelor de partid şi de stat (de nivel local sau central). Cu acest prilej, pionierii înmânau grupelor de şoimi ai patriei însemnele organizaţiei: drapelul, fundele şi insignele. Drapelul era de formă dreptunghiulară, de culoare roşie. Pe o parte era drapelul tricolor, iar pe cealaltă parte, în centrul drapelului, era aşezată emblema Organizaţiei care se instituia ca insignă şi ecuson. În jurul emblemei, înscrisă cu litere majuscule de culoare galbenă, se afla inscripţia "Organizaţia Şoimii patriei din RS România."
• "Am cravata mea, sunt pionier"
Elevii de până la 14 ani deţineau statutul de pionieri. Organizaţia Pionierilor - etapă obligatorie a copilăriei, pentru unii, şi trambulină în carieră, pentru alţii. La primirea în rândurile pionierilor, onoare ce revenea copiilor de clasa a II-a, care erau primiţi în rândurile viitoarei organizaţii de cei de clasa a IV-a, şcolarii depuneau angajamentul. Acesta suna astfel: "Eu, ...(numele şi prenumele), intrând în rândurile Organizaţiei Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăţ bine, să fiu harnic şi disciplinat, să cinstesc cravata roşie cu tricolor." Aceasta era cea de-a doua etapă din viaţa unui copil, dar şi cea premergătoare intrării în UTC - Uniunea Tineretului Comunist, în formarea omului nou de tip socialist (comunist).
• "Spic cu spic, patriei snop"
În intervalul 1949-1966, mişcarea pionierească, cum era numită de comunişti, a fost subordonată Uniunii Tineretului Comunist, ea participând la mai multe activităţi obşteşti, precum strângerea recoltelor (acţiunea "Spic cu spic, patriei snop"), creşterea iepurilor de casă, a viermilor de mătase etc. Sarcina de a coordona detaşamentele şi unităţile pioniereşti, în calitate de comandanţi, le revenea cadrelor didactice. Spre sfârşitul anului 1966, în luna noiembrie, a fost organizată prima conferinţă naţională a Organizaţiei Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente ale organizaţiei: Statutul unităţilor şi detaşamentelor de pionieri din Republica Socialistă România şi Regulamentul Consiliilor Organizaţiei Pionierilor din Republica Socialistă România.
• Distincţii pentru fruntaşi
La câţiva ani de la înfiinţarea organizaţiei pionierilor, în oraşele cu un număr mare de elevi, dar şi în centrele muncitoreşti, s-au construit Case ale pionierilor. Organizaţia Pionierilor acorda celor mai merituoşi membri ai săi distincţii individuale şi colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile "Pionier de frunte", "Cutezătorul" "Pionier fruntaş în munca patriotică", "Meritul pionieresc" şi insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome de tipul: "Unitatea fruntaşă", "Detaşament fruntaş" şi "Grupa fruntaşă".
• UTC-iştii selectaţi de pe băncile şcolii
"În general, pionieratul «se purta» până la vârsta de 14 ani, după care tinerii deveneau UTC-işti. Şi pentru a intra în rândurile acestora, era nevoie de o selecţie bine gândită, care respecta anumite rigori. Părinţii trebuiau să fie muncitori, să nu fie de altă credinţă decât cea ortodoxă, să fie oameni simpli. UTC-iştii fruntaşi au devenit, ulterior, colaboratori şi informatori ai Securităţii. Eram încă în şcoala generală şi îmi amintesc că un coleg de- al meu, o figură palidă şi ştearsă la acea vreme, era mereu pe urmele noastre. De felul meu, am fost un răzvrătit. Un răzvrătit al regimului, al epocii, al şcolii. Îmi plăcea să spun bancuri la adresa conducătorului şi a ilustrei sale soţii, să glumesc şi să fiu altfel decât cereau vremurile. Şi, mereu, cineva mă turna. După ani mulţi, am aflat. Era acel coleg, acum un medic mediocru într-o comună maramureşeană, dar care a câştigat mult sprijin prin faptul că a devenit informator. Despre intrarea mea în organizaţia UTC, reţin doar că plăteam o contribuţie lunară, dar niciodată nu am reuşit să prind un loc de frunte. Şi nici nu mi-am dorit. Revoluţia din decembrie ‘89 a distrus tot acel mit format în jurul nostru. Sunt multe lucruri pe care nu aş dori să le repet din acea perioadă, dar am şi amintiri plăcute.
• Uniforma şcolară, obligatorie în toţii anii de şcoală
În acea vreme, erau obligatorii minimum zece clase. Nu existau şcoli şi facultăţi particulare. Începând din perioada preşcolară şi continuând în ciclul primar, gimnazial şi liceal, toţi elevii erau obligaţi să poarte uniforma, iar fetele, cordeluţă cu fundiţe albe. Mai mult, în şcoli, copiii erau identificaţi prin numere matricole, care erau obligatoriu să fie afişate la vedere, pe uniformă sau haină. Elevii treceau printr-un control riguros înainte de a intra la ore. Profesorii de serviciu rămâneau afară, în pauze, pentru a preîntâmpina orice incidente. Fiecare elev, la absolvirea a 12 clase, avea asigurat un loc de muncă, iar atât fetele, cât şi băieţii făceau armata în timpul facultăţii.
«Imperiul comunist» era separat de restul lumii prin ziduri morale foarte groase. Cel care trecea prin ele era condamnat să trăiască pe veci, departe de cei dragi. Mulţi oameni vor să uite de această perioadă întunecată din viaţa lor. Sunt însă şi
nostalgii care răzbat din acele timpuri şi de care eu îmi amintesc cu plăcere", a afirmat Nicu C.
Era un regim strict, copiii trebuiau sa poarte uniforme, cravate, pionierii erau nevoiti sa aiba acele palariute specifice.
Cantau imnuri despre tara si Ceusescu.
Profesori erau, evident, duri...