Mama ta ar trebui sa fie primul tau sprijin,nu sa te certe! Ea ar trebui sa inteleaga ca tu,de fapt,trebuie sa depasesti socul ruperii de locul natal si ca pana te vei adapta la stilul spaniol,pot trece ani,mai ales ca nici nu-ti place!
Stiu cat de singura si neinteleasa te simti,sunt convinsa ca te chinui sa inveti si ca te dezamagesc in asa un hal notele pe care le primesti ca-ti vine sa-ti iei lumea in cap!
Spune-i serios mamei tale ca,desi totul in jur este foarte frumos, tu ai nevoie de ajutor, si in primul rand de ajutorul ei.Aminteste-i cat de greu trebuie sa-i fi fost si ei cand a ajuns in Spania la inceput,aminteste-i cate a trebuit sa inghita pana s-a adaptat si spune-i ca certandu-te nu te ajuta, te indeparteaza si mai mult!
Explica-i ca doar speranta sa mergi la vara in tara te tine sa nu innebunesti si, ca faci fata la tot doar de dragul de a fi langa ea in Spania.Pt ca,de fapt,asta e adevarul.E imposibil sa nu inteleaga ce mic erou are langa ea si sa nu te ajute!
Cu o atmosfera ostila in casa,intr-o tara straina,fara prieteni, cu obiceiuri atat de ciudate, nici nu ma mir ca ai intrat in depresie!
Vorbeste-i din suflet mamei tale! Si tatalui! TREBUIE sa te inteleaga si sa te ajute!
Mult curaj!
Vorbeste cu mama ta,spune-i cat de mult iti e dor de rude,ca nu iti place in spania si de aia nu te poti concentra,sau daca nu te intelege,incearca sa vorbesti cu tatal tau, poate el o sa vorbeasca cu mama ta, si o sa inteleaga.