Am si eu o intrebare pe care multi si-o pun:Ce se intampla cu noi dupa ce murim? Eu de mic am fost fascinat de existenta umana, si mi-am tot pus intrebarea asta.Acuma am cam aflat si am publicat pe:
http://sufletulnumoare.blogspot.com/
O sa mai scriu niste lucruri naucitoare, ce am scris e doar inceputul. Dar vreau mai intai cateva pareri. Voi ce credeti ca se intampla cu noi dupa moarte?
Felicitari TPU! Un site de nota 10. Ajutati multi oameni datorita lui...
Bafta in continuare...

Eu cred in reincarnare. dupa ce murim luam infatisarea altcuiva, si sntm opusul persoanei care am fost, cu dorinta in suflet de a realiza in viata asta ce nu am facut in cealalta

Am mai multe ipoteze

1. ne ducem intr-un alt loc superior acestuia, luand o alta forma care nu are legatura cu conditia umana. in functie de viata fizica vom trai si in viata spirituala intotdeauna avansand pe scara spiritualitatii. aici intra si porblema raiului sau iadului. mi-e frica de luminita de la capatul tunelullui... poate fi alba sau poate fi rosie. sau poate sa nu existe deloc. sa ma adancesc tot mai mult in cautarea unei vieti, unei usurari, unei odihne dupa indelungile cautari din timpul vietii

2. un lucru foarte naspa de altfel si care ma ingrijoreaza. exista o ipoteza care nu trebuie uitata si trebuie luata neaparat luata in calcul si anume aceea ca dupa ce murim putem sa disparem pur si simplu. atunci cand crezi ca sufletul nu moare cea mai mare grija este aceea a mortii sufletului si ne gandim la ea tot mai mult incercam din raspunteri sa o contrazicem, sa o inlaturam dar ea exista. deci daca dupa moarte pur si simplu nu mai existam? daca inchidem ochii nostri umani si nu ne mai trezim nicaieri? daca viata asta plina de nevoi si de dorinta de a avansa material, goana dupa vant nu lasa in urma nimic si nu ne conduce catre nimic? daca dupa toata nelinistea si neintelegerea din timpul vietii nu urmeaza acel paradis mult ravnit? pe mine problema asta ma macina mai mult decat cealalta viata.
3 reincarnarea. nu sunt de acord cu original in privinta opozitiei dintre existentele noastre. nu ne nastem in ceva opus celui care am fost ci pur si simplu ne nastem intr-o forma care oglindeste gradul de superioritate al sufletului, experienta din vietile anterioare. asta sustin si budhistii. ca ne nastem si iar ne nastem pana ce sufletul nostru va fi gata sa treaca la etapa spiritualitatii depline. nu stiu ce sa zic.

mi se pare ca existenta noastra este mult prea neinsemnata si prosteasca ca sa poata fi urmata de o existenta superioara, divina. noi nu facem decat sa umblam dupa bani, asteptam sa fie doborati ceilalti ca sa fim noi sus. suntem exact ca celelalte animale. nu mi se pare ca avem dreptul, sansa de a avea o alta viata. ne distrugem spiritul, divinitatea din noi prin gandurile rele care ne erodeaza, duc catre non existenta. deci eu ce sa cred? exista suflet? moare sau nu moare? si daca nu moare atunci unde se duce? ia alta forma? daca moare atunci de unde vine misterul vietii?

pornim de la niste lucruri de baza in cautarea unor informatii si ajungem sa negam si ce stiam si sa ne dam seama ca de fapt nu stim nimic. pornim de la ceva si ajungem la vid informational)

Ceva imi spune ca meritam funda, detasat.

Medici din mai multe universităţi si spitale de prestigiu din toata lumea susţin că au identificat cauzele aşa numitelor „experienţe din pragul morţii" şi se declară convinşi că nu este vorba de experienţe metafizice si de dovezi ale unei lumi de dincolo ci, mai degrabă, de o reacţie involuntara a creierului inainte de a-si opri toate functiile.

Studiile efectuate asupra mai multor pacienţi aflaţi in fază terminală au demonstrat prezenţa unei activităţi electrice de amploare la nivelul creierului în momentele premergătoare morţii, acesta fiind şi motivul pentru care cei care îşi revin vorbesc de prezenţa unor lumini puternice, a senzaţiei de părăsire a propriului trup şi de întâlniri cu persoane decedate.