Cât de departe pot merge unii...
În situaţia de faţă, singura alternativă este să ignori.Nu mai da importanţă cererilor de pe site-urile de socializare, nu răspunde la apelurile necunoscute.În timp, va ceda şi nu o să te mai "chinuie". Dacă spui adevărul, înseamnă că nu a fost vina ta...chiar nu ai de ce să te simţi astfel.
Eu nu am facut nimic. El a venit la mine acasa acum 1 an si jumatate pentru ca imi luasem un laptop si in acel magazin lucra si el. Tatal meu l-a rugat atunci s-mi instaleze windows-ul in laptop, urmand ca in aceeasi dupa amiaza sa vina la mine acasa pentru a-mi instala si restul programelor si a-mi repara si unitatea la calculator pentru ca mi se arsese sursa de limentare din cauza unui soc electric. El a inceput pentru ca dupa ce mi-a instalat programele si-a adaugat 2 id-uri ale lui in lista mea de mess spunandu-mi ca mai tinem legatura si ne mai spunem la multi ani. De aici a inceput calvarul.El se te tot invita pe la mine pe acasa, ma aborda pe mess numai lucruri din astea. Dupa vreo 3 saptamani a intrat gagica-sa pe id-ul lui de mess, dandu-se drept el si intrebandu-ma cand iesim la o cafea? In cele din urma a recunoscut cine este si a inceput sa-l critice in fel si chip. L-am rugat insistent de un milion de ori cred in decursul a 6 luni de zile sa ma lase in pace. Nu a vrut sa inteleaga, fapt pentru care aia a venit la mine acasa in luna martie anul trecut si mi-a facut un scandal monstru ca ii iau eu barbatul. Toata vara m-au stresat cu cereri de prietenie pe toate site-urile pe care le am, pana nu am mai suportat si am spus sa fiu lasata in pace pentru ca asta vreau si nu am facut nimic. Intre mine si individul asta nu a fost nicio relatie, ci totul s-a limitat numai la discutii, 6 luni de zile am vorbit pe mess fara sa ne vedem sau alte lucruri. Cat pot sa ignor? stiu ca totul are o limita in lumea asta. Nu stiu ce sa fac, nervii mei sunt la pamant. Imi este frica sa ies singura din casa sau sa mai stau pe net de teama sa nu ma urmareasca si sa patesc alte belele.
Daca e adevarat ce zici poti si ar trebui sa faci urmatoarele lucruri:
- Iei un martor (nu conteaza cine) te duci la politie si il reclami pe individ pentru hartuire. Este important sa incepi cu asta. Nu te va costa nimic.
- Vorbesti cu cineva din familie, un verisor, un barbat cineva din familie in care ai incredere dca nu te simti in siguranta sau trebuie sa il vezi sau crezi ca o sa te caute. Sau un vecin, cineva va fi dispus sa te ajute. Dupa ce l-ai reclamat, cei care te sustin il pot si bate pe individ si tot nu vor pati nimic.
Nu are nimeni voie sa intre in casa ta fara voia ta, iar tu nu trebuie sa iesi din casa ca sa vorbesti cu nevasta individului.
- Informeaza cat mai multe persoane despre ce se intampla, nu ezita sa ceri ajutorul persoanelor din jurul tau, sunt sigur ca multi te vor ajuta, cum pot.
- Stai departe de net o vreme, nu e greu.
Am stat departe de net din mai si pana in decembrie luna trecuta. Am primit tot felul de cereri de prietenie de pe siite-urile lui pe conturile mele. I-am blocat accesul la toate conturile mele (mess, facebook, netlog, skype etc). I-am dat un avertisment luna trecuta sa ma lase in pace si mi-a zis ca nu el este cel care nu ma lasa ci gagica-sa. Ea imi trimite toate cererile acelea dupa spusele lui ca are parolele la toate conturile lui pe internet. Eu nu vorbesc, ca daca o vad cred ca ii bag mana in gat dupa cate mi-a facut. Si ea nu este nevasta lui, este o panarama de 45 de ani, cu un copil de 22, divortata de barbat si umblata de la unul la altul pana s-a incurcat cu asta, mai mic decat ea cu 10 ani. Rasul curcii.
Complicat x_x
Incearca sa fi nepasatoare, sa nu mai dai importanta acelor cereri si sa iti vezi de treaba ta.
Daca spui ca te suna cu numar privat... ai putea sa iti schimbi numarul de telefon.
Sau incearca sa mai vorbesti o data cu el sa vezi ce ii trebuie :d
Evit orice fel de discutie cu el din luna mai anul trecut. Dupa cate am patit, cate minciuni mi s-au spus si prin ce situatii penibile am fost tarata, am hotarat din luna mai anul trecut sa inchei orice fel de discutie cu el. Vreau sa fiu nepasatoare, toate acele evenimente prin care am trecut si la ce rusine am fost supusa se pare ca si-au lasat adanc amprenta asupra psihicului meu. Acum sunt foarte sensibila la asa ceva, iar cand o astfel de cerere de prietenie pe net sau un apel cu un numar ascuns, ma gandesc oare ce se va mai intempla, la ce sa ma mai astept din partea lor? E foarte greu, nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu...
Pf.dar cati ani ai? :-s
Eu ti-as putea spune sa consulti un psiholog, care cu siguranta o sa te ajute sa treci peste toate aceste probleme.
Imi dau seama prin ce treci
27 de ani am, iar cand l-am cunoscut pe individul asta aveam 25 jumatate. Credeam ca era vorba de o simpla amicitie, dar in scurt timp totul s-a tranformat intr-un cosmar care pare ca nu se mai termina.
Stii ce strategie au astia 2? Nici nu stiu cu cine vorbesc pe internet, cine ma abordeaza sau imi trimite cererile de prietenie pe site-uri pentru ca daca ii spun lui sa nu ma mai caute, imi spune ca nu ma cauta el ci gagica-sa, dar zice ca s-a despartit de ea de asta-vara. Atunci ce mai are aia cu mine? Daca ii spun ei sa ma lase in pace, imi spune ca este treaba mea ce fac si ca pe ea nu o intereseaza, ca eu am ales sa raman cu el. Tampenii, ca eu nu l-am acceptat niciodata in preajma mea, nu am avut nimic de impartit cu el, ci doar simple discutii au fost intre noi, nimic mai mult si discutiile acelea erau doar pe mess timp de 6 luni de zile. In concluzie, arunca vina unul pe celalalt si la mijloc pic tot eu, ca trebuie sa fie un vinovat nu? Ultima data cand le-am spus sa ma lase in pace si-au redirectionat e-mail-urile unul altuia si se tot intrebau ce numar de telefon am? ca cel pe care il stiau ei nu mai este de mult valabil. Daca ar fi fost altcineva in locul meu, cred ca ar fi luat-o razna cu siguranta.
Doamne...sincer imi dau lacrimile la ceea ce am citit mai sus
Deci practic e ca o fantoma care te urmareste
Pf. Si nu poti vorbii cu parintii tai sa mergeti la el acasa sa rezolvati odata problema?
E un monstru omu asta si fatuca aia a lui
Doamne x_x sa nu iesi din casa pentru ca tie frica. Te inteleg! Acesta chiar e un cosmar.
Si acum ai alt prieten?
:-s
Sunt singura, nu am prieten. Fatuca aia a lui nu este fatuca deloc, este o femie la 45 de ani aproape, iar el are 34 de ani. Parintii mei stiu situatia, cu atat mai mult cu cat respectiva a venit la mine acasa in luna martie anul trecut cu un petec de hartie scos la imprimanta unde erau 3 randuri dintr-o discutie a mea cu individul ala pe mess. Chipurile era proba incriminatorie si a venit sa le arate parintilor mei ce nelegiuri faceam eu. A tipat vreo jumatate de ora la mine in poarta spunand ca eu ii iau barbatul ei ( nu au fost casatoriti niciodata, iar ea este o poama), de imi era rusine sa dau ochi lumea pe strada, ca ma cunosc oamenii de cand m-am nascut. In urma scandalului cu aia, am mai avut scandal si cu parintii din cauza ei si a lui, scandal care era mai mai sa ma goneasca de acasa. Pe mine nimeni nu m-a ascultat cand am avut un cuvant de zis. Acum dupa ce s-a terminat totul si imi vad de treaba, tocmai ca nu le dau atentie si nu-i bag in seama, asta cred ca ii face ca mai rau sa-mi tulbure linistea intr-un mod greu de imaginat. Unde sa ma duc la el acasa? locuia cu aia la un hotel la periferia orasului. El nu are casa a lui, proprietate personala.
Doamne...nu pot sa cred de ce sunt in stare unii oameni.
Iti strica viata dintr-o prostie.
Imi dau seama ce reactie au avut parintii tai cand a venit baba aia cu scandal.
Si...nu ai incercat niciodata sa consulti un psiholog? Poate te va ajuta acest lucru.
Nu, nu am incercat sa consult un psiholog pentru ca un timp, din mai si pana prin august anul trecut, totul a fost bine, nu ma mai cautat nimeni. Nu am mai avut probleme si deja incepusem oarecum sa dau uitarii povestea asta neplacuta. Din august si pana acum a inceput din nou stresul, hartuire nu gluma.Ma gandesc cu groaza cand va trebui sa incep serviciul, pentru ca imi este frica sa ies din casa singura, neinsotita.
Nu stiu ce sa mai spun... Chiar imi este mila
Si culmea ca nu am facut absolut nimic, din contra eu l-am intrebat tot timpul ce vrea de la mine si i-am spus de nenumarate ori sa ma lase in pace. Nu am ajuns la niciun rezultat pentru ca m-a mintit tot timpul cu vorbe de genul "te iubesc, te vreau, te doresc", iar acum imi spune ca sunt "o scarba si ca am facut tot posibilul ca sa-l despart de aia, pentru ca asa ma simt mai bine'". Ce sa mai intelg din toata mascarada si bataia asta de joc continua? Cat de tari pot sa am nervii cand auda asa ceva? Cum sa reactionez ca sa fie bine, sa nu-mi fac rau?
Incearca sa nu te mai gandesti la asta, sa gasesti o persoana careia sa te descarci cat de mult poti. Pana la urma toate o sa treaca, asta e viata... Eu de eram in situatia ta, nu cred ca rezistam.Se vede ca esti o persoana puternica, fii tot asa! Oricum, ai grija de tine! :*