Este normal sa fi trista ca mama ta pleaca de langa tine. Inseamna ca o iubesti, dar daca tot pleci peste o luna si o vei intalni, de ce te consumi atat? Revederea va fi minunta! Gandeste-te la revederea vostra si nu vei mai suferi atat. Incearca sa-i pregatesti intre timp o surpriza care s-o bucure.Nu mai plange pentru ca o demoralizezi si pe ea....asa ca, fi vesela, pe cat poti, ca sa plece linistita. Succes.
Un copil fara parinti poate deveni inchis in sine, timid, introvertit, neincrezator, fiindu-i dificil sa se exprime emotional si sa creeze relatii cu altii – aceasta cu atat mai mult cu cat a trait o perioada anume lipsit de o persoana apropiata, care sa il ocroteasca. Uneori, poate dezvolta chiar fobie sociala – ii este frica de apropierea de altii, este anxios cand trebuie sa fie in locuri aglomerate, refuza sa se apropie de altii si sa vorbeasca cu altii (adulti sau copii); aceasta fobie sociala se naste din timiditatea si lipsa increderii in sine, din perceperea faptului ca este diferit de altii, din dificultatea sa de a comunica, dar si din teama ca daca se apropie de cineva, acel cineva il va parasi, la fel cum au facut parintii sai. Copilul lipsit de orice afectiune si sprijin pentru mult timp, care se simte parasit si fara rost, fara valoare, neiubit de nimeni, poate deveni chiar agresiv (ca mecanism de autoaparare impotriva lumii rele, dar si ca protest). Este important sa il incurajati sa formeze relatii cu alti copii, ducandu-l in locuri unde el poate socializa si crea prietenii. Fiti alaturi de el daca este foarte timid sau temator – insa incercati sa nu il lasati sa se retraga in lumea sa si sa se izoleze de covarstnici. Prietenii sunt un sprijin si o sursa de afectivitate foarte importanta, iar copilul are mare nevoie de asta.