am si eu o problema si imi este foarte greu sa vorbesc... nu stiu de ce dar ma gandesc ca in ziua de azi nu mai gasesti oamenii sinceri care sa iti dea un sfat bun, toti daca te ajuta o fac cu un scop! toti rad de tine si de problemele tale! As dori sa imi dati raspunsuri sincere nu vreau sa imi dati raspunsuri doar pentru funda..consider ca e mai important sa ajuti pe cineva decat sa promesti o funda...De cand sunt mica m-am simtit parasita si neiubita, parintii mau parasit la bunici decat aveam cateva luni iar de aici incepe calvarul. bunici mau cresuct cu scopul de ai ajuta la treburi si sa am grija de ei la batranete..cat am fost mica m-au baut, ma lasau nemancata! Mama s-a intors apoi acasa la bunici dupa o vreme offf am o asa de mult de povestit despre viata mea si mie atat de greu sa vorbesc pentru ca stiu ca voi primi numai rapunsuri gen du-te la psiholog.dar sincer m-as duce nu am bani pe mine financiar ma sustinut matusa mea care e pelcata in afara iar ea tot cu scopul de a o ajuta la batarneti...de cand sunt mica am luat numai si numai lovituri de la viata, uneori imi doresc sa nu ma fii nascut! am sunt la facultate dar nimeni nu mai are grija de mine nimeni nu ma intreaba daca mi-e foame nici banii nu imi da sa imi iau ceva la facultate de mancare in schimb ma cearta intruna si ma intreba daca am invatat! am fost un copil cuminte mereu stateam numai in casa dar acum nu mai inteleg mie foarte greu nu ma mai descurc cu absolut nimica tot ce imi doresc e sa vorbeasca cineva cu mine sa ies din impasul asta! As dori sa va intreb ce ati face daca voi ati fi in situatia mea? sa va simtit mereu un ultim om care nimeni nu apreciaza ceva la tine ci doar esti un nimic... Povestea mea e mult mai lunga si mult mai trista dar sper totusi ca poate cineva imi va da un sfat! multumesc!

Pai nu stiu. probabil tie greu din cauzele astea sa ai incredere in cineva sau sa vorbesti cu cineva stiind ca toata lumea vrea ceva de la tine.incearca sa gasesti pe cineva cu care sa te asemeni sau sa poti vorbi in general si sa te eliberezi de unele sentimente gen furie, frustrare. as vrea sa pot spune ca te inteleg dar n cred ca pot, stiu doar ca probabil tie greu si vreau sa zic ca imi pare rau.
P.S. cred ca o sa treci peste asta fiindca esti o luptatoare

Ma durea sufletul cand am citit prin ce treci, sa fie viata asa de grea?

Probabil te intrebi de ce tocmai tu si nu altii.

Nu o sa pot intelege niciodata prin ce ai trecut, s-au prin ce treci.

Pot spera ca totul va fi mai bine.Sti cum e.

Tot ce are un inceput, are si un sfarsit(inclusiv raul)"

Dupa un mare rau vine un bine si mai mare"

Vreau sa ai grija de tine. Numai bine.

Imi pare rau ca treci prin asta... sfatul meu e sa iti gasesti resursele in tine, sa iti spui mereu ca e doar o etapa in viata ta si o sa treaca, o sa-ti termini scoala si o sa fii pe picioarele tale, independenta de o familie care te-a dezamagit. Ai viitorul inainte, trebuie sa fii optimista, ai trecut prin multe greutati si trebuie sa urmeze si ceva bun... exista o lege a compensatiei bafta!

Nu o sa-ti placa ce iti spun. Stiu asta. Insa imi asum totusi riscul pentru ca eu cred ca e o solutie in cazul tau.

Spui ca esti la facultate. Asta presupune ca ai peste 18 ani. Parerea mea e ca trebuie sa incetezi sa stai la mana matusii / bunicilor / parintilor tai si sa-ti iei soarta in propriile maini.

Gaseste-ti un part time job pe langa facultate (si nu spune ca nu se poate, ca si eu fac asta si stiu si destui altii care o fac) si strange banii respectivi.

In vara, dupa ce termini anul universitar, angajeaza-te undeva full time si muta-te pe cont propriu renuntand la orice sustinere din partea familiei.

Pana in octombrie ai timp sa vezi cum merge treaba si sa te hotarasti daca poti sa faci si servici si facultate sau daca trebuie sa-ti amani facultatea cu un an (se poate face fara probleme).

E aiurea stiu. Dar trebuie sa reusesti sa gasesti puterea de a trece peste asta IN TINE, nu in ceilalti.