Buna TPU,
Am și eu trei întrebări foarte proaste si ieșite din comun, vorbesc foarte serios:
1. De ce de fiecare dată când spun "eu nu te înțeleg pentru că nu am prieteni, nu conversez cu nimenea, de dimineață până seara.
" cineva spune "hai sa fim prieteni?"
"Vrei sa fim prieteni?"
2. De ce, în general, nu pot spune "eu nu am prieteni" fără a atrage atenția cuiva că aș vrea prietenia cuiva?
3. A mai pățit cineva asta? Voi ce ați făcut?
Dau fundă, rog seriozitate!
Ordonare:
După relevanţă
Spunand asta pare cumva ca regreti ca nu ai prieteni, pare ca te plangi, si cumva, din cauza aceasta persoana respectiva se ofera sa-ti fie prieten incercand sa te ajute.
Răspunde
Eram in camin si ma intreaba colegul de camera daca-si poate aduce colegii o ora cat aveau pauza pana la urmatorul curs. Zic ca da, eu facand o tema.
Si vine turma peste 5 minute, cu salaturile de rigoare, stau ei ce stau si trancanesc intre ei si ma observa una pe mine facand tema, ma trage de scaun si ma baga in ringul discutiei, dupa ce am spus ca nu prea am timp si ca vreau sa termin tema aia. Si incep cu doleantele lor de a ma "integra" nevoit in grupul lor, cu prezentari penibile si tot tacamul. Eu era evident ca nu voiam sa fac parte din discutie si mna, asa a trecut o ora. Dupa care incepe tot fata aia (prea extrovertita ca sa fiu sincer) cu rugaminti sa iesim la naiba stie ce local, bazdaganii de pierdut timpul. Zic politicos nu, insa fata nu se oprea, si a continuat asa pana s-a eliberat camera cu turma cu tot. Raspunsul final a fost tot nu, iar de atunci fata si-a pierdut speranta in mine.
Problema oamenilor e ca au impresia ca toata lumea e dispusa sa colaboreze social, indiferent de sarcinile sau disponibilitatea altora.
Cu retrospectiva la prima intrebare, nici eu nu aveam chef si nici nevoie de "prietenii" noi, avand in vedere ca aveam treaba, pur si simplu persoana nu realiza ca exista oameni care gasesc confort in singuratate, asta este a doua problema a extrovertitilor: mila inchipuita pe care ei o revarsa asupra celor care nu ii vor.
Spune data viitooare ceva gen vezi ca esti prea extrovertita iar eu prea introvertita vezi diferențierea vezi k nu ne potrivim, hai pa sau cv foarte urat și rautacios dar sa fie și foarte confused sa nu poate raspunde
Răspunde 
1. Faptul ca se gaseste totdeauna cineva care sa-ti ofere prietenia e un lucru bun. Inseamna ca le face placere prezenta ta. Poate ca si ei la randul lor au nevoie de prietenia cuiva.
2. Atragi atentia pentru ca afirmatia ca nu ai prieteni e considerata o plangere, o nevoie, o frustrare, nu e ceva de dorit. Daca ti-ai fi dorit asta ai fi spus-o pe un ton care arata ca esti multumita de faptul ca nu ai prieteni, ca asa te simti tu bine. Dar nu cred ca e asa. In general oamenii nu se simt bine fara prieteni.
Cand spui ca nu ai ceva inseamna ca iti lipseste. Daca nu iti lipseste nu mentionezi asta.
3. Eu nu am patit asa ceva. Poate nu imi aduc aminte. Oricum nu prea spun oamenilor ca nu am prieteni.
Eu o spun fiindcă nu știu să îmi fac prieteni și de aceea nu pot să îmi fac prieteni așa că mă apăr când mi se cere socoteală spunând că nu am prieteni și evident nu știam că așa nu e bine. Dar îmi iese fix invers și cu persoana pe care am ofensat-o și cu cei de care nu vreau să fiu prietenă și cu cei care vreau să fiu prietenă.
după clasele 1-4 când m-am mutat mi-a fost foarte frică de noii mei colegi. Iar ei pentru că nu am vrut să le vorbesc că îmi era groază de ei și-au bătut joc de mine împreună cu profesorii mei. Uneori profesorii erau cei care începeau să își bata joc de mine și clasa participa iar profesorii îi încurajau.
Iar acasă mama mă abuza psihic emoțional și rareori fizic. Când nu era mama mă abuzau parintii mamei mele. Când nu erau ei mă neglijau rudele. De multe ori cineva din familie începea și participau cu toții.
Pentru mine a fi bătută batjocorită, umilită și neglijată e normal.
Când spun că nu am prieteni chiar nu am prieteni și chiar nu vreau să am prieteni.
Daca nu vrei sa ai prieteni esti o exceptie. Nu te astepta ca oamenii sa stie asta. Dupa cum ti-am spus, sa spui ca nu ai prieteni suna ca si cum iti lipseste asta. Cand le mai spui oamenilor ca nu ai prieteni mentioneaza si faptul ca nu vrei tu sa ai. Atunci lumea nu-ti va mai oferi prietenia.
Imi pare rau de experientele tale neplacute din scoala si din familie dar asa e viata. Cu totii am avut momente neplacute in scoala, unii mai multe altii mai putine.
Tu spui ca nu vorbeai cu oamenii. Sa stii ca asta poate produce frustrari mari in sufletul oamenilor. Nici tu nu te-ai simti bine sa vorbesti cu cineva si acela sa nu-ti raspunda. E chiar aiurea. E mai rau decat sa fii jignita prin cuvinte. Incearca sa raspunzi oamenilor cand vorbesc cu tine. Asa cum stii, asa cum poti. E mai bine si pentru tine si pentru ei.
Dacă le răspund se iau de mine. Eu nu le vorbesc pe un ton primitor. Direct scurt si la obiect. Mai adaug si felul meu neprimitor si atentia sporita la detalii.
Iar 3ani de agresivitate nu e ok. Eu nu am vorbit cu ei deloc timp de 3 ani. Eu cred că ei de fapt au procedat așa fiindcă au vrut să râdă de mine pentru că nu mă apăram de ei și nici nu le spuneam nimic înapoi. Și mai cred că și-au dat seama de asta în cei 3 ani în care am stat în aceeași clasă.
Tu cum crezi asta? Chiar să fie o întreagă clasă și 3 profesori atât de incapabili mental să nu priceapă că nu le voi vorbi vreodată și să mă lase în pace? Nu pot ei mai bine să își vadă de treaba lor.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
