Nu ai cum sa oferi ceea ce nu ai primit. Daca nu ai primit atentie in copilarie nu iti este usor sa oferi atentie altora acum.
Dar daca vrei sa te apropii de anumiti oameni poti sa le trimiti un mesaj, sa ii intrebi ce fac, cum o mai duc, sa ii suni, sa propui o intalnire sau sa ii vizitezi. Nu ai nimic de pierdut.
Și cu cei care râdeau de tine, trebuie să fi avut vreun motiv, presupun ca ai ceva, un defect (fizic sau din cauza familiei tale) care sa ii determine sa nu te accepte. Ar trebui sa meditezi asupra acestui impediment si sa il rezolvi sau pur si simplu sa te accepti asa cum esti.
Scumpa mea, te inteleg perfect, si eu am trecut printr o situatie asemanatoare, De mica am crescut alaturi de bunici, parintii mei fiind despartiti, mama lucrand mai tot timpul, o vedeam rar, de aceea a trebuit sa invat sa ma descurc singura. Nu pune la suflet rautatea celorlalti, sunt oamenii printre oameni, ai mai multa incredere in tine, ai sa vezi ca totul o sa fie bine, distanteaza te de oamenii care nu iti aduc niciun folos, iar cu parintii tai, incearca sa comunici sa i faci sa vada ca prin absenta lor, tu esti ceea care sufera.Caută mereu să FII TU, exact aşa cum eşti în interiorul tău, să faci lucrurile exact cum îţi doreşti TU, după propriile tale reguli, dorinţe şi nevoi, iar oamenii care te iubesc sincer şi îţi sunt potriviţi ţie, te vor aprecia pentru autenticitatea ta şi îţi vor rămâne mereu aproape.Ai putea sa te integrezi in grupuri, asociatii caritabile unde sa cunosti diverse persoane cu care sa legi prietenii. Si nu uita ca cea mai importantă persoană din viaţa ta eşti TU! :*
Ironic este ca toti prietenii mei au trebuit sa plece, sa se mute in alte orase...