Buna TPU.

Ati avut vreodata impresia ca traita degeaba, ca nu va gasiti locul si ca nici macar persoana pe care o iubiti cel mai mult nu va e alaturi in momentele grele?

Ati simtit vreodata cum se rupe ceva din voi in momentul cand sunteti raniti foarte tare?

Ati simtit vreodata ca sunteti ultimul om de pe lume si nimanui nu-i pasa de voi?

Ati simtit vreodata ca ati pierdut 17 ani(cati ani aveti)din viata sa respirati aerul Romaniei degeaba, ca oricum nimeni nu baga de seama ca existati?

Ei bine, eu simt toate aceste lucruri si nu stiu ce sa ma mai fac.Degeaba dau sfaturi pe aici, legate de dragoste.Cand e vorba de mine cedez si nu-s in stare sa dau un sfat. Voi ce ati facut cand v-ati simtit asa?(daca v-ati simtit asa)

Eu la 12 ani am ramas singura acasa si trebuia sa ma intretin singura, sa am grija de o casa si sa ma feresc singura de lumea rea.Tu poate acum la 12 ani esti alintata de parinti si ai cui sa-i spui cand te doare ceva, ai cui sa te plangi.Tu acum la 12 aqni poate nu ti-ai gasit prima"dragoste"da`eu la 12 am gasit'o si am suferit, chiar am suferit pentru ca eram prea copil si nu stiam ce inseamna.Doar pentru ca imi era simpatic plangeam zile si nopti.Cand o sa ajungi la 17 ani si o sa stii ce inseamna o relatie de 2 ani, sa stii ce inseamna frica de a nu pierde persoana pe care o iubesti, atunci o sa vezi ca nu mai sunt copilarii.
Niciodata nu o sa stie care sunt adevaratele probleme si care sunt copilariile pentru ca nu ai fost nevoita sa treci singura prin lume si sa suferi enorm pentru putina iubire, senimentul fara de care NIMENI nu poate trai.

Asa ca.asa cum ti-a mai comentat cineva la un raspuns"Ia-ti piscoturile si lasa-ma"

Răspunde

Raportează

Evaluează