Eu cand eram mica credeam ca in televizor sunt oamenii si ii spuneam mamei ca vreau sa intru in el. Si mai credeam ca asa cum ii vedem noi pe oamenii aia de la televizor si noi la randul nostru suntem un televizor adica suntem urmariti de cineva astfel incat ajunsesem sa mi fie rusine sa ma dezbrac mi-era frica ca ma vede cineva( bineinteles ca mama lesina de ras de mine)
Am facut destule lucruri tampite cand eram mica...
De ex. pana pe la 7 ani am crezut ca engleza se vorbeste in englezia sau era la un moment dat o reclama la guma de mestecat si arata cum respira unu si ingheta totul in jur si mereu ma enervam si ziceam ca trebuie sa mai exersez ca sa pot si eu sa fac la fel.
Sau imi puneam mana la ochi si ii intrebam pe restul care se uitau la tv cum de ei puteau sa vada ca eu nu puteam
Si mie mi s-a intamplat acelasi lucru si credeam ca o sa ne intalnim ca asa va fi destinu... sau ma gandeam ca damca imi tin resiratia sau fac ceva ce nu trebuia schimb destinul deoarece eu nu trebuia sa fac asta. )) Ce mici eram
Vroiam sa fiu magiciana ca Selena adica Alex in serialu "Magicienii din Waverly Place"! -.- Cata imaginatie aveam atunci.