Nu e așa că viața este complicată? Cazi de atâtea ori ca apoi să te ridici din nou și mai puternic. Te pierzi de atâtea ori încât nu știi unde să te mai cauți. Visezi de atâtea ori ca apoi visele să-ți fie spulberate. Îți bandajezi rănile provocate de alții sau chiar de tine pentru a învăța ceva din ele. Mereu te lovești crezând că nu o să te mai lovești niciodată. Până la urmă ce suntem? Suntem doar niște copii care se ascund în spatele unor măști doar pentru a-i impresiona pe alții, plângând mereu și vrând să ne întoarcem la cei care eram. Și până la urmă aceste încercări ne sunt necesare pentru a ne maturiza. Ele ne clădesc viitorul. Durerea ne clădește viitorul. Trebuie să profităm de orice zâmbet cât încă îl mai avem. Și cum spunea cineva,, Persoanele temporare lasă lecții permanente ". Unele persoane vin în viața noastră doar pentru a ne învață anumite lecții. Până la urmă viața este ca un test repetitiv, greșești, înveți și tot așa. Nimeni încă nu l-a terminat, dar până la urmă oamenii s-au obișnuit cu nerezolvarea acestui test. Noi nu ne dăm seama, dar timpul este limitat, o viață avem și depinde doar de noi dacă vrem să o trăim sau nu. Asta nu înseamnă să petrecem în fiecare zi, să fumăm, să bem, să ne drogăm sau să sărim ca albina din floare în floare după o persoană. Până și eu care știu aceste lucruri tot nu le înțeleg pe deplin și nu prea le aplic în viața mea. Toți vrem să impresionăm mereu pe cineva pentru a ne demonstra nouă că putem fi ca acea persoană sau că suntem mai buni de atât. Copilăria însemna puritate, cel puțin pentru mine. Atunci când ești copil nu faci diferența dintre bine și rău. Crezi că în lumea aceasta există numai bine neștiind că la fiecare pas întunericul și răul sunt fix după colț. Și noi toți, copii fiind ne dorim să devenim adulți, să ne maturizăm, însă treptat cum creștem vedem adevărata realitate, crudă. O lume ciudată, în care să fii diferit înseamnă a fi ciudat și neînțeles. Mai bine să fiu sălbatic, de nestăpânit decât să fiu o copie a mai multor persoane. În viața asta nu contează banii sau bunurile materiale, contează doar să zâmbim și să fim fericiți. Viața este prea complicată pentru a fi înțeleasă. Îmi cer iertare pentru exprimarea mea care lasă de dorit și pentru greșelile de gramatică. La unele cuvinte mă corectează telefonul. Voi ce părere aveți despre viață?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook