Oamenii sunt foarte stranii: isi fac rau unii altora, iar iertare cer de la Dumnezeu. Ce parere aveti despre asta?

Ai auzit de expresia "sa te ierte Dumnezeu, nu eu "? Poate de asta nu - si cer iertare unii altora, de frica ca ar putea ramane "neiertati"

"Oamenii sunt foarte stranii"... față de ce? față de vreo Biblie? fața de biserica si slujbe?
S-apoi, pe noi barbatii, nu ne prea deranjaza, daca vreounul mai iasa din comun sau incearca sa "faulteze", asta ne mentine in forma chiar daca reuseste acum, si nu vedem asta ca un pacat.
In schimb "furturile" sunt cu totul altceva, dar in cazul "crimelor"... de la cine sa-si mai ceara iertare?

Cam nasol, nu exista Dumnezeu si instinctul de supravietuire duce la facerea de rau, precum mamiferele din jungle, au prins prada si ala mai puternic mananca cel mai bine, ii tavaleste pe cei cu care a vanat.

Probabil cred că Dumnezeu e cel care trebuie să-i ierte înaintea celui față de care au greșit.

Exista in rugaciunea "Tatal nostru" expresia: "Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri". Mergeti dvs mai departe pe firul logic si spuneti-mi ce credeti.

Insa ma gandesc... nu ar fi totusi apreciat mai mult un "Iarta-ma" spus persoanei fata de care ai gresit? Nu insinuez sa nu ne cerem iertare si de la Dumnezeu.

Vrei sa zici ca oamenii sunt rai.
asta e secretul, esti aici in calitate de pacatos..trebuie sa iti gasesti calea cea dreapta pentru a fi iertat. oricum am fi, Dumnezeu ne iubeste. printre toti oamenii care fac rau pentru a le fi bine lor, sunt si oameni buni crae stiu sa iubeasca.

Aaa?

Nu ca as fi eu insistent, dar folosesti acelasi idee-exemplu care deocamdata pare un nonsens :"dar in cazul "crimelor"... de la cine sa-si mai ceara iertare?"...ca pe autoatea intrebarii o intereseaza ierterea venita din partea celui "agresat sau victima" iar in cazul unei crimei: victima nu mai nu mai vorbeste. Daca laruresti raspunsul lamuresti si notiunea de "pacat". Ca "pacat" este ceea ce este si nu este ceea ce voi vreti sa fie.

Nu inteleg ce vrei sa lamuresc. Cei ce raman in urma?- rudele victimei. In inima lor ramane o rana mai care doare mai tare decat l-a durut pe cel omorat. Lui i-a trecut repede- sper ca nu par patetic, dar ganditi-va. Cei care raman in urma- sunt cei care poarta cu ei vesnica intrebare- de ce?, de ce mi s-a intamplat tocmai mie? de ce a trebuit sa moara x? Hai sa fim seriosi, si noi cei care nu avem legatura cu victima ne intrebam de ce i s-a intamplat asta, ce e cu atatea atentate la viata unor oameni nevinovati. De ce un psihopat/ nebun/ alienat, cum vreti sa ii spuneti, a trebuit sa curme atatea vieti- vez ultima intamplare de genul asta in SUA- Connecticut. Daca noi ne punem intrebari, si pot sa spun ca ne afecteaza, cel putin pe moment; ce puteti se spuneti despre oamenii aceia care au legatura cu victima?
In fine, ne-am indepartat de la subiectul autoarei intrebarii. Ea vorbea de iertare, ori in cazul pe care l-am expus eu nu mai sunt prezente nici victima nici agresorul- sunt morti amandoi. Dar am dat un exemplu pentru crime. In legatura cu pacatul- eu cred ca oamenii au o parere foarte gresita in legatura cu ce inseamna asta. Uitati-va in jur si vedeti numai cate pareri impartite exista despre moralitate. Dar cred ca Cel care a pomenit prima data de notiunea "pacat" este tocmai Dumnezeu- deci cred ca El are si cea mai clara viziune asupra a ce inseamna acesta.
P.S. Nu ma supar daca apar comentarii de genul - aberatii pe banda rulanta. Sper numai sa nu par patetic

Uneori e vorba de fapte care nu se pot ierta si atunci singura " salvare" mai e de la Dumnezeu.
Alteori e vorba de ego- sunt unii care pur si simplu nu pot recunoaste pe fata ca au gresit, dar intimitatea in biserica le sterge din orgoliu.
Esti suparata?

Nu, nu sunt suparata. Ma gandeam doar astfel: daca cineva imi face mie ceva rau si isi cere iertare de la Dumnezeu, bine, este iertat in fata Lui. Dar in fata mea? Un "iarta-ma" face multe.

Da, asa e. Revin pe la 10 sa-ti spun ceva legat de subiect.

Astept

Hello
Acum cativa ani am vazut cu ai mei o emisiune la tv in care era vorba si despre iertare. Eram inca in liceu, mi se parea ca bate campii. Tuturor ni se parea, in afara de maica-mea care a fost " sedusa" de idee si de explicatie. Tot ea mi-a reamintit-o mai tarziu( cand am avut eu nevoie cred) si acum ti-o spun si tie :
Cel care o emisese era un maestru Reiki si dadea o explicatie pentru nedreptatile pe care le suportam. Se pare ca ele sunt rezultatul actiunilor noastre gresite pentru care poate am fost iertati de Dumnezeu, dar nu am fost iertati de catre cei carora le-am gresit ( si nu le-am cerut iertare sau nu au vrut sa ne ierte). Asta e valabil si pentru vietile noastre anterioare, se aduna tot, dar complic ideea.
Iar alta componenta ne vine de la parinti mostenire, Pentru vina si pacatul lor, cu acelasi circuit.
Iata de ce trebuie sa ne cerem iertare celor care ne-au gresit ( macar in gand s-o facem) si sa-i iertam pe cei care ne gresesc ( daca putem, eu pot f greu...).

Depinde si de fapta. Unele mi-e usor sa le iert, altele nu stiu daca voi putea vreodata. In orice caz, multumesc de raspuns. Explicatia data de acel maestru ma pune pe ganduri putin. Nu ma gandisem la asta

Si pe mine m-a pus dar nu pe moment, ci cand am simtit ca a venit " o restanta" la plata. Si mi s-a parut atunci ca e posibil.Acum mi se pare chiar probabil.
Nu te gandi prea mult

Bine, multumesc

Sa ceri iertare si sa fii iertat e un lucru ce se intampla mereu, tocmai pentru ca cel care ne-a creat e bun si iarta...

Dar, aici e marea buba: sa ceri iertare pentru un lucru pe care continui sa il faci desi stii ca nu e bun, deja nu mai e OK...

Unii mai merg si dupa alt principiu, citisem undeva ceva de genu: "Cand eram mic, ma rugam la Dumnezeu sa primesc ceea ce voiam. Apoi am crescut si mi-am dat seama ca nu functioneaza asa. Asadar am furat ce voiam si am inceput sa ma rog pentru iertare". Mda.

Aiurea zis.
Cand TE ROGI si esti CREDINCIOS cu adevarat (nici macar nu e nevoie sa mergi duminica de duminica la biserica), atunci toate vin de la sine, si toate se schimba. Pana si eu am simtit asta. Cand nu merg cu anii toate-mi merg prost, cand incep sa merg si seara sa ma rog, toate incep sa prinda iar contur...

Oricum, sunt multe de spus la subiect. Cert este ca eu nu cred in destin. Omul si-o face cu mana lui.

Sunt oameni in lumea asta coplesiti de singuratate si tristete,oameni pentru care iubirea exista doar la modul iluzoriu,motiv pentru care,a face rau celorlalti a devenit pentru el un fanatic mod de a-i face si pe ceilalti sa se simta la fel ca el,si-apoi,inoculand tristetea si durerea lui in oamenii cel inconjoara, reuseste sa se simta pe undeva impacat cu situatia lui data. vine apoi un timp cand viata si timpul ii scoate in cale un motiv pentru care sa traiasca si sa iubeasca. abia innaintea acestei realitati reuseste sa intealeaga ca de fapt oamenii-i sunt dragi si fara sa fie fiecare in parte sursa iubirii lui, incredibil, il place pe fiecare in parte si fara sa ceara nimic in schimb. apar apoi remuscarile si aducerile aminte a raului pe care l-a pricinuit, asta e momentul in care se intoarce cu fata la dumnezeu cerand pe undeva iertare.

Un raspuns foarte bun multumesc.

Sunt experiente de viata, atata tot. ..ps.frumoase sandale

Multumesc inca o data

Ai putea da dovada de o sinceritate dezarmanta marturisind k asteptai un raspuns de-al meu doar pentru a-mi trimite macar un raspuns?

Poftim? Nu inteleg la ce te referi exact Prima data ti-am multumit pentru raspuns (am gasit ceva interesant in ideile expuse de tine), iar a doua oara pentru compliment.

Esti atat de inteligenta si modesta.ce bine ca esti si ce intamplare ca sunt..ps.esti toata numai un zambet, eu sunt mihai

Mie mi se spune Lola Incantata.

Iau numele tau k un tipar si incerc sa-mi construiesc mental imaginea din spatele acestor tocuri cui. ai inclinatie spre filozofie