Buna TPU spuneti-mi in povestire ca praslea cel voinic si merele de aur este basm mersi dau 3 fundite

A plecat mama ta de acasă si nu are cine să iti spuna povestea da inainte de culcare?

În acest text este vorba de un împărat cu trei feciori care avea în grădină un măr cu mere de aur. Dar niciodată nu gustase împăratul din acele mere deoarece de fiecare dată venea un hoţ şi le fura.

După încercările feciorilor mari de a prinde hoţul, a urmat şi feciorul cel mic. Noaptea, acesta a găsit o cale să nu adoarmă iar când se auzea ceva, imediat tregea cu săgeata. Dimineaţa următoare, Prâslea luă câteva mere şi le duse împăratului.

Apoi, cei trei fraţi au pornit după hoţul de mere de la urma de sânge. Ajungând la o prăpastie, doar Prâslea coborâse în ea. Acolo găsise un palat de aramă. Intrând în el, feciorul văzu o fată care fusese răpită împreună cu cele două surori ale ei de trei zmei care vroiau să le ia de soţii.

Feciorul i-a înfruntat pe primii doi zmei şi apoi se îndrepta spre palatul de aur unde locuia ultimul zmeu şi hoţul merelor de aur. Fetele salvate de Prâslea au fost scoase din prăpastie de fraţii lui mai mari. După aceia cei doi feciori mai mari le-au dus pe fete la împărat şi s-au cununat.

În acel moment, Prâslea rămase singur în prăpastie. După ce a învins şi ultimul zmeu, feciorul văzu un balaur care ataca nişte pui de zgripţuroaică. A doborât balaurul, iar zgripţuroaica, drept mulţumire, l-a dus pe băiat pe tărâmul lui.

Acolo, acesta află că fetele cele mari se măritase cu fraţii lui, iar fata cea mică se va mărita cu cel care îi va aduce o furcă cu caierul şi fusul de aur care să toarcă singură. Auzind asta, Prâslea merge la argintarul împăratului care avea un caier şi un fus de aur, cel de la zmeu.

Argintarul când duse caierul şi fusul de aur, fata îşi dădu seama că Prâslea a ieşit din prăpastie. Aceasta mai ceru o cloşcă cu puii de aur. Argintarul aduse şi cloşca cu puii iar fata îşi dădu seama că tot Prâslea a fost. Prinţesa ceru argintarului să-l aducă pe meşterul obiectelor de aur. Când apare Prâslea, şi fata, şi împăratul l-au recunoscut. După ce s-au îmbrăţişat, feciorul le-a povestit tot ce s-a întâmplat. Atunci au venit şi fraţii lui Prâslea. Cum i-a văzut, împăratul s-a şi supărat.

Prâslea i-a iertat şi a izs că pedeapsa o să o primească de la Dumnezeu. Cei trei feciori ieşiră la poarta palatului şi fiecare aruncă o săgeată cu arcul, iar când căzură, săgeţile feciorilor mai mari le-au venit direct în creştetul capului şi i-a omorât dar pe Prâslea nu-l săgetă săgeata. Împăratul îi înmormântă pe feciorii omorâţi iar prinţesa ce mică s-a căsătorit cu Prâslea.

Asmul "Prâslea cel voinic si merele de aur" este un basm popular cules de Petre Ispirescu si publicat în volumul "Legendele si basmele românilor" din 1882.
Basmul este specia epicii populare si culte, în proza sau, mai rar, în versuri, de mare întindere în care se nareaza întâmplari reale ce se împletesc cu cele fantastice. La actiune participa personaje imaginare, înzestrate cu puteri supranaturale, ce reprezinta binele si raul, iar în final acesta este învins.
Subiectul se poate rezuma cu usurinta. A fost odata un împarat care avea trei fii. In gradina împaratiei avea un pom care facea mere de aur, din care împaratul nu reusise sa guste, deoarece erau furate înainte de a se coace. An de an, multi voinici, inclusiv fii mai mari au pazit pomul pentru a prinde hotul, dar n-au reusit. Numai Prâslea reuseste sa-l raneasca si sa duca mere tatalui sau.
El porneste împreuna cu cei doi frati mai mari în urmarirea hotului si, la un moment dat, drumul duce spre tarâmul celalalt. Voinicul coboara acolo si ajunge la palatele zmeilor care furasera trei fete de împarat. El se lupta cu zmeii, îi omoara, elibereaza fetele si dupa ce transforma palatele în trei mere, se întoarce la locul unde coborâse. Fratii sai trag afara numai pe cele trei fete, iar pe Prâslea îl parasesc cu gând sa-l piarda. Ramas pe tarâmul celalalt, voinicul salveaza puii unei pasari zgripsor, care drept recunostinta, îl scoate la suprafata pamântului.
Revenit în împaratia tatalui sau, dupa multe încercari, este recunoscut, fratii sai sunt pedepsiti, iar el se însoara cu fata cea mica si-i urmeaza tatalui sau la domnie.
Personajul principal al basmului este Prâslea. El participa la întreaga actiune si este reprezentantul binelui, întruchipând idealul etic de dreptate, cinste si adevar. Numele sau sugereaza calitatile eroului: cel mic, dar si cel viteaz. Desi este ironizat la început de tatal sau, reuseste sa-l convinga a-l lasa si pe el sa pazeasca marul de aur. Inteligent, îsi face un plan pentru a prinde hotul. Curajos, coboara pe tarâmul celalalt si omoara zmeii prin lupta dreapta.
Deosebit de istet, îsi da seama ca fratii sai sunt invidiosi si-i pune la încercare. Milos, salveaza puii de zgripsor. Generos, nu se razbuna pe fratii sai, ci asteapta dreptatea divina.
Basmul are un final fericit, încheindu-se cu nunta eroului. Ca orice personaj de basm, Prâslea are si însusiri supranaturale. Inzestrat cu o forta impresionanta, omoara zmeii si balaurul în lupta dreapta. Întelege graiul fapturilor de pe alt tarâm si poate comunica firesc cu acestea. Are capacitatea de a se metamorfoza în foc, transforma palatele în mere si poate scoate din marul zmeului furca de aur si closca cu puii de aur. Prâslea este asadar, un personaj, în care se împletesc însusiri omenesti si fabuloase. Alaturi de Prâslea, forte ale binelui mai sunt împaratul, cele trei fete, corbul, pasarea zgripsor si mesterul argintar.
Personajele care reprezinta fortele raului sunt adversarii lui Prâslea: fratii invidiosi si zmeii - personaje fantastice, care traiesc într-o lume ce functioneaza dupa legi proprii, altele decât cele din lumea reala. Reprezentantii raului sunt pedepsiti întotdeauna în basm.
Personajele reale - împaratul, fiii cei mari, fetele împaratului si mesterul argintar - ca si cele fantastice - Prâslea, zmeii, balaurul, zgripsorul - indiferent de locul pe care îl ocupa în opera, au importanta în desfasurarea întâmplarilor, deoarece contribuie fiecare la aflarea adevarului si instituirea dreptatii.
Elementul fantastic include si obiectele miraculoase (marul de aur, furca de aur, closca cu puii de aur, seul si apa). Ele ajuta eroul sa depaseasca situatiile dificile, iar cifra simbolica "trei" are putere magica.
Respectând caracteristicile basmului, opera "Prâslea cel voinic si merele de aur" are o formula introductiva:"A fost odata ca niciodata" care sugereza un timp imaginar. Spatiul actiunii este si el ireal (la curtea unui împarat, pe tarâmul celalalt). Formula finala are rolul de a scoate pe cititori din lumea fantastica, iar formula ironica "si încalecai p-o sea si v-o spusei dvs. asa" neaga adevarul celor povestite.
Locul de unde pleaca eroul si unde se întoarce este curtea împarateasca, iar drumul parcurs este un prilej de a-si dovedi calitatile.
Pozitive sau negative, principale sau secundare, reale sau ireale, personajele sunt simboluri ale binelui si raului. Trasaturile lor se deslusesc prin actiune care se petrece pe pamânt si pe tarâmul celalalt, prapastia fiind hotarul care desparte cele doua lumi.
Basmul are elemente de oralitate: vorbirea directa se îmbina cea indirecta, se folosesc verbe la perfect simplu, inversiuni, repetitii, cuvinte si expresii populare, iar naratiunea se împleteste cu descrierea si dialogul.

In dreptul raspunsului pui raspuns castigator

Da este pentru ca daca era poveste sau schita nu avea balauri, mere de aur sau imparati