Sunteti fericiti sau nefericiti in legatura cu viata voastra? Va rog sa argumentati.
Cel mai bun raspuns va primi funda!
Hai sa raspund si eu 
Deci as putea spune si fericita si nefericita.
Fericita pentru ca am tot ce mi-as putea dori,am intrat la liceul dorit,am o mama,un frate si o bunica minunati pe care ii iubesc mult. Tatal m-a parasit dinainte sa ma nasc,mama m-a crescut singura,nu m-a dat, nu a avortat si ii multumesc mult. Singurul motiv de nefericire din viata mea este ca in familie au fost cateva certuri ce au dus la o mica destramare,dar pot spune ca totul este relativ bine.
Eu cred ca nu exista fericire suprema,trebuie sa gasim fericirea in lucrurile mici care ni se intampla.
Eu de exemplu, abia astept sa inceapa liceul sa-mi revad sora(nu la propriu sora, e o prietena, cea mai buna prietena careia ii pot spune orice si sunt sigura careia i-a povestit viata ei adevarata). Sau sa ies cu familia, asta ma face cea mai fericita.
N-am multi prieteni, cred ca 3 cu indulgenta. Nu-mi pasa de parerea celorlalti si asta e cel mai bun lucru. Invat foarte bine,am fost prima din clasa mereu si am muncit mul,chiar daca sunt considerata o tocilara,urasc chiulitul si imi place sa invat. Am obtinut si o bursa datorita eforturilor mele si sunt multumia unde am ajuns. Acum vreau sa termin si liceul si apoi sa merg la facultate sa fac ce-mi doresc,adica arhitectura. Iubesc desenul,pentru mine un moment de liniste este cand stau si desenez si ascult muzica.
Sunt o persoana careia nu-i place sa ia in seama rautatile celor din jur si cred ca acesta e un lucru foarte bun.
Intotdeauna am avut persoanele dragi mie alaturi si asta mi-a dat multa putere. Cand eram mai mica am avut putine probleme cu timiditatea si cu increderea in sine,imi era teama de ce credeau ceilalti despre mine,nu puteam sa-mi expun parerile de frica. Dar apoi am inceput sa citesc, sa ma informez si sa ma iubesc. Am invatat ca nu e important sa te placa toti ci doar cei ce conteaza(scuze pentru cacofonie).
In concluzie, daca ar fi sa caracterizez viata mea si starea mea actuala as spune ca sunt fericita, iar ce recomand eu pentru a fi fericit e sa gasesti fericirea in lucrurile mici si neinsemnate, pentru ca se va dovedi ca tocmai acelea conteaza cel mai mult
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Buna! Eu sunt mai mult fericit decat nefericit. (Am 17 ani, sunt baiat.)
De ce? Pai nu am motive serioase ca sa fiu nefericit...am niste parinti foarte intelegatori care m-au sustinut in tot ceea ce am facut pana acum si care acum au realizat ca ma descurc si fara sa ma bata ei la cap si chiar si in timpul scolii am un program lejer in care pot sa fac tot ce vreau. Cu acest program al meu am reusit sa iau si bursa, sunt al 7-lea pe liceu, primul de la profilul meu... deci parintii imi dau voie sa fac absolut tot ce vreau intrucat au vazut ca stiu cum sa-mi impart timpul si ca retin lectiile din clasa si ca nu mai este nevoie sa le repet mereu.
De multe ori sunt nefericit cu scoala intrucat iti dai seama ca unul ca mine, premiant la toate, care merge pe la toate olimpiadele nu este considerat de catre colegi nimic mai mult decat un "tocilar infect" sau in cel mai bun caz un "vanator de note". Nu chiulesc cu ei, nu fumez, nu sunt obsedat dupa p0rn asa ca ei, deci nu avem mai nimic in comun... asa ca am ajuns sa fiu "Ciudat" din punctul lor de vedere. Am doar 3 prieteni din 22 de colegi (restul imi sunt inamici/rivali) ceea ce nu este foarte dragut. La inceput ma suparam, ma enervam caci nu puteam sa-i aduc pe drumul cel bun, nu puteam sa-i fac sa inteleaga ca nu e bine sa chiulesti mai ales cand esti la o clasa cu renume precum a noastra. (Clasa noastra era de 50 de ani considerata cea mai buna din judet...acum este un gunoi in care singurii care isi mai dau silinta sunt "ciudatii" asa ca mine si inca 2 fete de la tara care stau la camin.)
Profesorii sunt nebuni dar previzibili pentru mine, pot sa-i fac sa asculte pe cineva anume si toate cele, de asta sunt "vanator de note".
Colegii imi sunt 90% antipatici, doar cativa dintre ei ma pot intelege dar nu fac nimic ca sa se schimbe. De asta ma enervez degeaba...e o poveste foooarte lunga aici. In fine, sa zicem ca la partea cu scoala este okay.
In rest, daca nu bagam scoala in discutie...pot sa spun ca sunt fericit.
Am 3 prieteni buni, cu unul dintre ei vorbesc orice, ne intelegem ca fratii...am o situatie materiala super, nu sunt trimis la sapa/munca de catre parinti sau cine stie ce si cel mai important ma inteleg de minune cu parintii care se inteleg si intre ei foarte bine. Nu i-am vazut sa se certe niciodata...nici macar sa ridice tonul sau ceva de genul.Nu am luat bataie in viata mea de la parinti, nu am fost pedepsit (adevarat asta si pentru ca am facut numai lucruri bune), pot sa spun ca sunt mai mult decat fericit in aceasta privinta.
Am tot ce mi-as putea dori...insa nu am pe nimeni cu care sa impart. La inceput am fost suparat ca nu am si eu o multime de prieteni ca cei ce au cam aceeasi situatie ca si mine dar dupa mi-am dat seama cat de prefacuti sunt acei oameni deci am zis pas. Nu am si nici nu am avut vreodata o prietena care sa-mi manance zilele intrucat nu am gasit pe cineva ca mine,care sa ma inteleaga macar asa ca nu am cum sa fiu nefericit in aceasta privinta. Daca nu am cunoscut pe nimeni atunci inseamna ca nu am cui sa-i duc dorul, nu? Eu vad asta ca pe un lucru bun.
Deci am tot ce mi-as putea dori...
Sunt fericit in general, singurele dati cand sunt trist sunt pauzele de la scoala, atat. (Este mult de explicat.)E din vina colegilor. Imi fac scarba si ma fac sa ma intreb daca aceasta clasa, de fapt daca acest profil cu un renume de 50 de ani a murit sau daca a fost doar amortit pana la venirea altor generatii cu niste mentalitati mai bune.
Nu am niciun fel de griji, sunt primul in tot ceea ce fac si am o situatie materiala mai mult decat satisfacatoare. As minti daca as spune ca sunt o persoana nefericita...Am si eu momentele mele in care ma pierd dar in general sunt foarte fericit si nu imi pasa de ce spun altii despre mine.
Succes!
In primul rand, si eu sunt considerata o ciudata la mine in clasa ca si tine.
Stii tu, tocilara aceea cuminte si retrasa.
Totusi o diferenta de inainte fata de acum: nu ma intereseaza de ce comenteaza ei. Din toata clasa am doar cativa colegi care doar vorbesc cu mine(nu pot sa spun ca-mi sunt prieteni).
Inafara scolii: pai am niste parinti super si o situatie financiara buna iar la categorie prieteni mai am doar o singura prietena care de la inceputul verii e plecata si ne-am vorbit doar o data.
As putea sa zic ca nu sunt neaparat fericita, dar nici trista.
Chiar daca nu prea am nici un prieten, am totusi familia care imi e alaturi si cred ca asta e cel mai important.
Răspunde
Raspunsurile tale sunt intotdeauna geniale 
as citi intruna ce scrii
Merci...ma bucur ca iti plac, am fost sincer, chiar asta este viata mea 
Ma bucur mult pentru tine o meriti
Multumesc.
"Eu de exemplu, abia astept sa inceapa liceul sa-mi revad sora(nu la propriu
N-am multi prieteni, cred ca 3 cu indulgenta. Nu-mi pasa de parerea celorlalti si asta e cel mai bun lucru. Invat foarte bine, am fost prima din clasa mereu si am muncit mul, chiar daca sunt considerata o tocilara, urasc chiulitul si imi place sa invat. Am obtinut si o bursa datorita eforturilor mele si sunt multumia unde am ajuns. Acum vreau sa termin si liceul si apoi sa merg la facultate sa fac ce-mi doresc."
WOW Nu ma asteptam la asa ceva...este idem cu situatia mea de la scoala.
Felicitari pentru felul de a gandi. Eu la inceput ma suparam, ma duceam acasa foarte nervos din cauza colegilor...acum i-am dat naibii, sa zica tot ce vor despre mine... Inca de la inceputul anului ducem o lupta continua de supravietuire in aceasta clasa. 10 Colegi de vai de ei VS Mine. Cine rezista pana la final? Am reusit deja sa inlatur vreo 4 dintre acestia. Acum sunt 6 VS Mine. Atunci cand o sa ajunga la 4 deja nu o sa mai aiba ce sa-mi faca.
In ce sens ma refer "Sa-l fac sa plece din clasa?". Pai ei incearca sa ma faca sa ma simt ingrozitor dar de la un timp nu le mai iese, daca fac numai lucruri bune nu prea au cu ce sa ma atace decat cu faptul ca sunt mai retras, fara viata sociala (asa cum considera ei) dar asta chiar nu ma intereseaza atata timp cat iese din gura lor.
De exemplu odata am luat un 5 la engleza. Se uitau toti la mine, facusem o fata ciudata, nu stiam ce sa fac...ei incepusera deja sa zica ca s-a dus vremea mea (Nu am luat nicio nota mai mica de 7 si nicio medie mai mica de 8 vreodata de aceea zic din astea)
M-am ridicat, m-am dus frumos la dna profesoara, am scos telefonul pe aplicatia "calculator" si i-am zis sa numere mai bine. Aveam 8, nu 5 asa cum scrisese ea dar neatenta uitase sa mai puna si punctajul pe o compunere.
Toti din clasa au fost ceva de genul "WTF" atunci cand au vazut. La asta se rezuma acest razboi dintre noi. La a-ti enerva "inamicul" pana cand cedeaza.
O sa castig in curand intrucat acei colegi sunt foooarte prosti si curand nu o sa le mai convina sa ramana corigenti.Nu o sa mai stea la acest profil care este prea greu pentru ei.
Cam asa este si la mine insa este o diferenta, eu nu mai sunt de foarte mult timp genul de persoana retrasa care sa stea la locul ei, de cand a inceput clasa a 9-a am inceput sa iau initiativa si nu conteaza cine sau ce esti, eu iti spun clar ce cred despre tine. De aceea ma dusmanesc atat de rau colegii.
Daca as fi fost acel gen mai retras nu m-ar fi bagat in seama insa asa suntem mai mult inamici.
Foarte bine le faci, nu merita nimic oamenii de genul asta.
''Felicitari pentru felul de a gandi''- Multumesc, la fel, si mie imi place mult modul tau de a gandi, pentru varsta ta esti foarte matur, deci respect 
''M-am ridicat, m-am dus frumos la dna profesoara, am scos telefonul pe aplicatia "calculator" si i-am zis sa numere mai bine. Aveam 8, nu 5 asa cum scrisese ea dar neatenta uitase sa mai puna si punctajul pe o compunere.
Toti din clasa au fost ceva de genul "WTF" atunci cand au vazut. ''- Dar de ce WTF? Tu doar ai vrut ceea ce ti se cuvine. Si mie mi s-a intamplat doar ca profesorul nu a vrut sa-mi dea cat aveam de fapt. 
''Pai ei incearca sa ma faca sa ma simt ingrozitor dar de la un timp nu le mai iese, daca fac numai lucruri bune nu prea au cu ce sa ma atace decat cu faptul ca sunt mai retras, fara viata sociala (asa cum considera ei) dar asta chiar nu ma intereseaza atata timp cat iese din gura lor.''- Mai bine un retras cu 3 prieteni adevarati decat unul pe care il stie tot orasul dar cu 0 prieteni adevarati si cu 3000 care stau cu el doar din interes
Esti chiar de treaba si nu lua in seama nimic din ceea ce spun ceilalti, fii exact cum esti si acum
Continuu raspunsurile in mesaj, LoveBlue...ne cerem scuze pentru notificarile facute.
Notificariie facute nu sunt nicio problema.Ma bucur ca ati avut ceva in comun sa discutati.E incredibil sa apreciezi si sa fi apreciat.
Si eu imi cer scuze. Stiu ca nimanui nu-i place sa fie bombardat cu notificari 
Dacă ceva nu merge prost atunci din cauză că ceva nu-i bine în viața voastră și alegerile pe care le-ați făcut nu au fost tocmai cele mai potrivite.
Dacă sunt nefericit asta-i din cauza mea. Totul e trecător (mai ales fericirea) și de aceea aleg să trăiesc clipa.
Am fost intro stare constanta de depresie multa vreme si viata mea s-a inclinat spre autodistrugere in perioada aia, acum as zice ca sunt fericit, incerc sa fiu o persoana mai buna in general.
imi vine in minte expresia aia ''cand esti la capatul funiei nu mai poti decat sa urci''
ambele
in general neg ca as fi trista sau ca as avea o viata naspa si mereu incerc sa gasesc cate ceva bun sa ma consolez cu acel lucru
uneori cedez si infrunt toata fazaasta cu "o vai ce viata urata am, cum naiba ies din chestia asta" si incep sa plang, e ok
sau scriu ceea ce s-a intamplat pe o hartie, citesc ce am scris si analizez situatia sa vad daca am sau nu de ce sa fiu trista, de multe ori asta ma ajuta pentru ca mereu cand vezi o situatie din perspectiva altcuiva o percepi altfel, cel putin asa e la mine
am deviat de la subiect, ok, ideea e ca atunci cand nu sunt fericita in legatura cu viata mea, incerc sa gasesc motive ca sa fiu, e simplu
Vorbesc din experienta cand zic ca sa iti subjugi sentimentele doar pentru ca din punct de vedere obiectiv nu ai de ce sa fi trista, este o idee groaznica, daca vrei atentie/consolare/whatever pentru ca ceva te supara, as zice so cauti
nu sunt genul
hai sa nu facem chat aici, oricum
Doar prin faptul ca ai insinuat ca aveam de gand sa fac chat aici, ma obligi sa mai postez inca un raspuns irelevant, doar sa zic ca nu aveam de gand sa fac chat aici
Ce va mai plac intrebarile astea in care sa spuneti cat de suparati sunteti si ce viata grea duceti... tot ce se intampla sunt simple consecinte ale voastre sau ale parintilor vostri.
dap ai dreptate, vai tu durule
cine ziceai ca esti? suck?
Suck daca vrei... e alegerea ta.
Deci dupa ce am citit toate comentariile pot spune ca majoritatea nu prea sunteti fericiti cu viata voastra. Daca vreti sa aveti o viata buna, faceti-o buna! Puteti face orice ati vrea si sunt foarte multe lucruri incredibile in viata asta care va asteapta.Nu e nevoie sa fiti coplesiti de lucruriile rele care vi se intampla deoarece toate lucrurile trec pana la urma. Puteti schimba tot ce tine de voi daca ati vrea deoarece nu sunteti niste victime ale vietii care trebuie sa indure doar.Sunteti mult mai mult de atat. Scuzati-ma daca am deviat de la subiect dar era ceva ce chiar voiam sa scriu. Va doresc o viata fericita!
S-ar fi putut și mai bine, fără atâtea evenimente mai puțin plăcute.
Dar, dacă vreau o viață care să-mi fie pe plac, nu am decât să mi-o fac (singur, sau cu persoana la care țin cel mai mult).
-
anonim_4396 întreabă:
29 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
