Personal, nu, nu imi e frica de moarte. In viziunea mea, moartea vine ca o recompensa a vietii de pe Pamant, care intr-adevar, este grea. Nu stiu daca cred in viata dupa moarte, nici macar nu stiu ce as putea simti in momentul in care imi dau duhul. Insa misticitatea care se ascunde in spatele mortii mi se pare foarte interesanta si chiar as vrea sa stiu mai multe in privinta asta.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Cica nu se tem de moarte,, d-aia se tem oarecum de necunoscut, fix frica de moarte denota, prin moarte pierzi absolut tot, de asta ma tem cel mai tare ca nu mai voi revedea tot ceea ce iubesc!
Răspunde
Mi-e frică și sunt convins că majoritatea care afirmă că nu le este frică nu pot să se pună în situații limită.
Răspunde 
După VIAŢA BIOLOGICĂ, într-adevăr SUFLETELE îşi vor continua existenţa în VEŞNICIE, pentru că "Dumnezeu A PUS ÎN INIMA LOR (ale oamenilor) şi VEŞNICIA!" Ecclesiast 3, 11:
"Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai." Luca 23, 43;
"Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat." Ecclesiast 12, 7
„Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El A PUS ÎN INIMA LOR (a tuturor) şi VEŞNICIA, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit."- Ecc. 3, 11
"Şi a murit săracul (Lazar) şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam." - Luca16, 22;
"Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu cu Hristos, deoarece asta ar fi cu mult mai bine. Dar pentru voi este mai necesar să rămân în trup" (Filipeni 1, 23-24)., etc...
Dacă existenţa lui Pavel alături de Hrisos în viaţa de dincolo, ar fi mult mai bună rezultă de aici că este o existenţă CONŞTIENTĂ în care sufletul nu dispare nicidecum.
"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nu vă mai pot face nimic. Am să vă spun de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Acela care după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de Acesta să vă temeţi" Luca 12, 4
"Si precum este randuit oamenilor, o data sa moara, iar dupa aceea sa fie judecata (pentru suflet)" (Evrei 9, 27).
"Toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut pe când trăia în trup (se are in vedere aici doar sufletul)" (II Corinteni 5, 10
"Ci eu, deşi departe CU TRUPUL, însă de faţă CU DUHUL, am şi judecat, ca şi cum aş fi de faţă, pe cel ce a făcut una ca aceasta:" I Corinteni 5, 3
" Să daţi pe unul ca acesta satanei, spre pieirea TRUPULUI, ca DUHUL să se mântuiască în ziua Domnului Iisus." I Corinteni 5, 5
" Şi este împărţire: şi femeia nemăritată şi fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă ŞI CU TRUPUL şi cu DUHUL." - Corinteni 7, 34, etc...
Frica de moarte este motorul tuturor civilizatiilor si provocatorul religiilor.Pe de alta parte, orice tampit ca tine care moare simte o molesala, isi pierde cumpatul si crede ca va dormi fara sa stie ca e hrana pentru viermi de cand s-a nascut!
In plus va deveni deosebit de tacut, prost fiind si inainte!
Mortu' adica!
oricum nu contai pe orice scara discutam!
Ai dat funda la un raspuns de nota zece.E un raspuns inteligent si interesant.
Nu imi este frica, nu as avea de ce sa-mi fie. Eu asociez moartea cu libertatea.
Nu mi-e frica, dar n-as vrea sa mor, inca nu mi-am implinit lista cu ce vreau sa fac in viata. Si nu stiu ce simte omul cand moare, nu s-a intors nimeni sa ne povesteasca )
Nu e frica de moarte, ne e frica de ce lasam in urma...prieteni,apropriati indurerati...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
