Buna.
Eu cred ca au fost duse doar razboaie de aparare, pornind si de la ideea "atacul este cea mai buna aparare". Domnitorii nostri au fost geniali, au dus lupte atat pe front cat si "la masa de discutii". Sincer sa fiu mai interesante mi se par "luptele" diplomatice, decat cele de pe front(care sunt si ele exceptionale), dar cum au evitat razboaiele si cum au acceptat anumite conditii pentru binele tarii este chiar interesant. Pacat totusi ca oamenii nu ramaneau impreuna prea mult timp si aliantele se rupeau repede.
Sincer, aici s-ar putea sa te cam dezamagesc, personal cred ca oamenii ar trebui sa fie uniti prin suflet, prin legaturi de prietenie, prin iubire. Mica unire pare cam...nesemnificativa pentru inceput, dar de o importanta majora o data cu trecerea timpului, desi in alte situatii (ma refer la situatia internationala a vremurilor respective) nu cred ca s-ar mai fi efectuat, avand in vedere ca (dupa parerea mea) unirea a fost acceptata urmarind un alt interes, insa scopul romanilor a fost atins, asa ca totul a fost bine. Cat despre Marea Unire captivante mi se par consecintele ei, dar si unirea in sine. Si ma refer desigur la luptele duse ulterior. Si acum revin la ideea initiala, nu prin lupte ar trebui sa fie oamenii uniti, desi razboiul este o arta, nu va aduce pacea pentru ca niciodata nu se va termina. Cred ca...se va putea vorbii despre unire atunci cand nu ne vom fura, dispretuii, minti si nu ne vom mai teme unii de altii, pana atunci e vorba doar de niste linii trasate pe harta.
careestefazafrate întreabă: