Buna tuturor, de unde stiti ca e bine sau rau ceea ce faceti?
Asteptati sa va zice/sa va spuna cineva daca ceea ce faceti dumneavoastra este bine sau rau?
Spre exemplu : o intrebati pe mama dumneavoastra, daca este bine ceea ce faceti sau nu este bine?

Se iau strict in functie de mentalitatea noastra. Si cand mergem sa o intrebam pe mama (cum ai scris tu), faptul ca mergi sa intrebi, face parte din mentalitatea ta. Faptul ca te lasi influentat de ce zice, tot de mentalitatea ta.

Unde nu stii, unde iti este mai usor sa aflii, unde stii ca cineva ar stii mai bine, evident ca intrebi acea persoana.
Legat de tine ca persoana, de noi, iei decizia ca asa consideri ca e bine. Dar bine/rau. e prea abstract. Iei decizia in functie de fericirea si de placerea cuiva. A ta, a altcuiva. Chiar daca in urma deciziei cineva o sa se simta rau, dar tu nu stii asta, asta e situatia. Deci de aici rezulta ca tine de placerea constienta a celui care o ia.

Oamenii nu mai fac nici bine, nici rau fiindca sunt tot timpul ocupati, preocupati de altceva.

Uhm, avem creier? Ratiune?

Banuiesc ca un om de 40 de ani nu-si va intreba mama daca e bine sau nu sa se i-a la bataie cu vecinul lui.
Specia umana a dezvoltat un sistem de reguli, unele scrise, altele nu.
Indiferent de zona locuita si timpul in care se aflau, oamenii au avut moralitate.Au facut o distingere intre ceea ce e bine si ceea ce e rau, diferenta fiind ca in diferite societati erau diferite puncte de vedere asupra binelui si raului.
In ziua de azi, dupa o vreme indelungata in care am evoluat si ne-am dezvoltat, ca specie, s-a ajuns si la un asa zis "consesns" in mare parte a lumii, despre ceea ce reprezinta un lucru rau si ce reprezinta un lucru bun.
Sa furi e rau, asta ti-ar spune orice om din orice pate a lumii (exceptand hotii)
Sa omori e rau.
Sa minti e rau.
Sa ajuti pe cineva e bine.etc...
Cand sunt mici, majoritatea copiilor ajung sa inteleaga lucrurile pe care au voie sa le faca si cele pe care nu au voie sau nu ar trebui sa le faca de la parinti.Dar, odata cu varsta, vine si siguranta de sine si capabilitatea de a distinge mai usor(in cele mai multe cazuri)intre bine si rau.

După conștiință ți rațiune. După rațiune știu ce e bine și ce e rău iar conștiința nu mă lasă să fac răul. Conțtiința primează căci ea este glasul lui Dumnezeu în om.