incep prin a va spune ca am 18 ani, am o sora de 26 de ani si parintii mei au divortat cand eram mici. In timpul copilariei mele am fost destul de deranjata de poreclele urate care mi se puneau si acasa simteam dese ori ca mi-e dor de tata, insa nu am lasat sa se vada. In fine, a aparut tatal vitreg in peisaj cu fiul lui. Sora mea ii spunea pe nume, insa (cand eram foarte mica )eu le spuneam la toti barbatii care imi ieseau in cale "tata", deci pentru mine a fost tata. Am avut toti o relatie destul de buna, insa fratii mei au plecat de acasa. Am inceput sa am episoade depresive, am devenit foarte timida si sensibila, probabil din cauza unor colegi care isi bateau joc de mine. Am inceput sa ma tai (pe incheieturi, umeri, coapse ), iar cand mama a aflat am inceput sa merg la psiholog, dar faza nu a durat mult, pentru ca ea a crezut ca gata sunt "vindecata" dupa numai 5 sedinte. Asa ca am suferit in tacere, am incercat sa imi fac rau in alte feluri (alcool, m-am apucat de fumat, dadeam cu pumnii in peretii, sau cu capul, imi prindeam pielea cu unghiile, nu mancam etc). Am ajuns la psihiatru si mi-a prescris zoloft. Mami a mers sa lucreze in alta tara perioada aia, deci am ramas eu si tatal vitreg. Diagnosticul a fost pana la urma personalitate borderline. Intr-o seara am avut ganduri negre, eram mega distrusa, nu stiam cine sunt, nu simteam nimic in afara de un gol interior care parca si durea, asa ca la inceput am vrut sa iau doar cateva pastile sa ma calmez, dar am ajuns sa iau tot zoloftul pe care il aveam. Cand m-am calmat si talal vitreg a ajuns acasa i-am spus ce am facut, iar el a spus ca ori mergem la spital ori dorm cu el ca sa fie sigur ca nu se intampla nimic cu mine. In noaptea aia m-a abuzat sexual. Si am realizat ca se mai intamplase asta cand eram mica, doar ca am crezut ca nu e real. Mami si sora mea nici nu au vrut sa creada. Timpul a trecut, el inca sta cu mine si mami, si e mega enervanta treaba asta. Am mai avut doua tentative de suicid (mi-am taiat venele si am luat 24 de aspirine)...ar fi trebuit sa fiu internata la spitalul de psihiatrie, dar am avut noroc...acuma iau prozac si carbamazepina, merg la psiholog (unul care chiar nu-mi place dar psihiatra mea insista sa merg la el) in fiecare saptamana. Cel mai enervant gand care inca nu imi da pace e de ce omul care m-a abuzat inca sta cu noi? traiesc in fiecare zi cu paranoie si frica si mami nu intelege ce nu e okay cu toate ca stie situatia. Cum ati fi voi in locul meu? Ce ati face?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook