Buna tuturor!
Probabil pe multi dintre voi o sa va uimeasca dorinta mea dupa tot ceea ce o sa va povestesc. Vreau sa ma impac cu fostul.
A fost o relatie foarte grea, de 3 ani jumate, ne-am despartit si impacat de foarte multe ori. Am stat 2 ani impreuna si acum un an am zis ca e mai bine sa ne despartim. Cei 2 ani in care am locuit impreuna au fost plini de certuri, au fost momente frumoase dar si momente foarte urate. Problemele nu erau cele mai serioase însă certurile escaladau in niste scandaluri greu de descris. Si fiecare astfel de cearta concluziona in dorinta lui de a ne desparti. Cand se ajungea aici, eram in stare sa ma pun si in cap sa ii schimb decizia. Si evident, nu reuseam. Cand in sfarsit acceptam (am vrut de vreo 2 ori sa ma mut), se razgandea si ma ruga sa nu plec. Evident ca cedam. Acum 1 an am avut o ceartă foarte urata si am ajuns la concluzia ca cel mai bine e să stăm separat si sa ne vedem fiecare de viata. Insa dupa o luna, iar ma cauta, mai ales cand simtea ca am acceptat, ca sunt bine si ca ma poate pierde. Ne-am impacat, a fost bine o luna si ceva, apoi iar ne-am certat urat si ne-am despartit. După vreo 3 luni, aceeași chestie, ne-am impacat. A durat o luna si iar ne-am despartit. De data aceasta am ales sa rup legatura de tot si sa nu ii mai dau niciun semn. Am plecat in concediu o saptamana cu o prietena, m-am intors, mi-am schimbat jobul, chiar eram liniștită și simteam ca sunt pe drumul cel bun. A trecut fix o lună si a reaparut mai umil si mai doritor ca niciodata sa ne împăcam. Am cedat din nou. Începutul parea promitator parea ca vrea sa schimbe ceea ce stia că nu a facut ok inainte. Ne-am anuntat si familiile ca ne-am impacat, am fost in vacanta impreuna de Craciun, insa dupa iar a inceput razboiul. Problema era ca inca nu era pregatit sa stie si prietenii ca ne-am impacat pentru ca mai voia sa treaca timp, sa fie sigur că relatia decurge ok. Inca nu voia sa iesim impreuna in cercurile de prieteni, iar eu nu puteam accepta asta. Cand ajungeam sa ne certam, eu il agasam cu mesaje, telefoane, imi doream sa discutam si sa lămurim lucruri. El se retragea, ajungea sa ma blocheze si sa nu imi mai raspunda cu zilele. Ajungea chiar sa imi vorbeasca urat si sa ma jigneasca. Am ajuns bineînțeles sa ne despartim iar după o cearta foarte urata și, numai dupa 2 saptamani, primesc un mesaj in care imi spune ca ii este rau si are nevoie de mine sa il ajut. La inceput am incercat sa il ignor, insa in cateva ore, eram la el. Ne-am impacat din nou. De data asta a durat numai o saptamana si s-a ajuns la ceva foarte urat. Ne-am certat in masina, mie mi-a cazut telefonul din buzunar, el mi-a trântit portiera si mi-a prins telefonul. Am inceput sa plang, a spus că o sa imi trimita jumatate din bani, ca nu mai vrea sa auda de mine si a plecat. Pur si simplu nu imi venea sa cred ca pleaca si ma lasa asa. Eram atat de furioasa in momentul ala, nici pe mama nu mai aveam cum sa o sun, nici telefon de rezerva nu aveam... in criza aia de furie am decis sa ma duc la el. Am batut la usa si nu a raspuns. Ma simteam pur si simplu groaznic. Si in criza aia de nervi, i-am zgariat masina. Da, imi e foarte rusine de ce am facut si nu sunt deloc mandra de asta. Insa in momentul ala simteam ca nu ma mai pot controla. A doua zi mi-a trimis banii promisi si dupa si-a gasit masina zgariata. A fost sigur ca am fost eu. Mi-a zis ca nu vrea sa mai auda niciodată de mine si la o luna, după ce i-am dat un mesaj de la multi ani de ziua lui, abia mi-a raspuns, mi-a zis sa nu ii mai scriu si el imi promite ca nu ma va mai cauta vreodata. Apoi a taiat absolut toate caile de comunicare, m-a blocat unde nici nu va maginati.
Desi mi-a facut si el lucruri extrem de urate, m-a si lovit in certurile noastre, m-a si jignit, mie imi pare rau pentru ce am facut si as vrea sa ma ierte. Nu mai pot sa iau legatura cu el pe absolut nicio cale. Si e groaznic sentimentul. Locuiesc singura si mai ales in perioada asta de izolare ma iau uneori tot felul de ganduri. Aseara i-am trimis un mail si nu am primit niciun semn. Nici nu stiu daca l-a primit sau nu... e groaznic sentimentul. Si culmea, uneori uit de tot raul pe care l-am facut unul celuilalt si imi amintesc doar de momentele frumoase. Si imi doresc sa il am alaturi, sa fim din nou impreuna. Sa mai fie vreo sansa sa se intoarca intr-o zi? Ce ar fi cel mai bine sa fac in sensul asta? Poate cei mai multi vor crede ca dupa ce am trecut prin ce am trecut, sunt o nebuna pentru ca vreau sa ma intorc din nou la el. Insa asta este ceea ce imi doresc si am nevoie de niste sfaturi. Stiu ca e ciudat sa il vreau inapoi dupa toate astea, dar daca nu ati trecut niciodata macar prin ceva asemanator, va rog sa nu judecati. E groaznic sentimentul si nu stiu ce sa mai fac. Am nevoie de sfaturile voastre.

Srut mina! I mi pare rau de situatia ta, nu inteleg daca acest om si a batut joc de tine de tine de ce tu il mai cauti? Ti a spus sa il lasi in pace, gata uita l este un om de nimic, se poarta groaznic cu tine tie i ti place? Te bate face scandal, unde l ai cunoscut pe ăsta? Sunt sigur ca acasa are nevastă si copil, sau este un bețiv notoriu, un scandalagiu, cel mai bine uita l si numai accepta sa te impaci, intr o zi te va omorîî, asta vrei? Oamenii ăstia violenti in nebunia lor nu i si dau seama ceea ce fac, si de la o simplă vorbă pe care i o spui, se dezlăntuie un scandal groaznic, si se va lăsa cu crimă, asa ca nu te mai gîndii la el, va trece si perioada asta in care suntem izolati in casa, si după aceea cauta ti pe cineva care sa te iubeasca sincer, nu sa ti faca viața un iad, tu ce varsta ai?

Am avut în mână o carte din aceasta New Age, plină de excentricități, gen al nouălea cer numit Betonaus. Evident o aiureală. Dar avea acolo ceva interesant. Era acolo vorba de un cuplu, John și Mary, Și mai spunea acolo ceva interesant. Că ei au creat, sau s-a creat o entitate Jo-mary, formată spirutual din câte o jumătate din fiecare din cei doi, iar această entitate le conducea existența.
În fiecare tranzacție, interacțiune în care fiecare dă ceva și primește ceva în schimb, iar relația amoroasă este și ea o tranzacție, fiecare face ceva în plus. Se trăiește relația amoroasă, dar în acelaș timp fiecare din cei doi, caută să își satisfacă nevoile sufletești. Acestea sunt uneori ciudate și implică contradicție, ceartă, violență.
Această situație este menționată în Biblie într-un verset.
Dușmănie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei, ea îți va zdrobi capul iar tu îi vei înțepa călcâiul"? ( Geneza, 3.15). Astfel relația dintre bărbat și femeie implică și aceasta. Sunt multe aspecte care generează lupta dintre sexe, care se manifestă prin dominația bărbaților în societățile mai vechi, cum este acum Islamul, iar reacția în Vest a mișcării feministe. Într-un cuplu obișnuit, al lumii moderne pe care o trăim, ele sunt ocultate, ascunse, ne manifeste și foarte ori se ajunge la situații ca cele trăite de tine. O asemenea relație se numește toxică, Bad Romance, cum cântă Madonna. Acum ce se întâmplă exact în cazul dtale. Sentimentele lui și ale tale sunt ambivalente. Ați ajuns să vă iubiți și să vă urâți în acelaș timp, dar în acelaș timp, cu mare intensitate, însoțită de violență verbală și distrugeri de obiecte. Ați dorit voi asta? Nu, dar v-ați lăsat purtați de val. Iar relația s-a strucuturat așa, toxică distructivă, o Jo-Mary care este însă capabilă să distrugă pe Mary și pe John, sau să le distrugă telefonul și mașina.
Ce se întâmplă dacă revii? Situația continuă. Așa nu se poate trăi. E ca arma atomică. Ne putem bate dar să nu folosim bomba, că murim cu toții. Ori voi ați ajuns la capătul războiului dintre voi, de la care relația nu mai poate continua.
Era un cântec de pe vremea când era mama fată.
Reproșuri în amor, cuvinte care dor. Dar apoi urmează împăcarea.
Dar cum va fi dacă reveniți? Ai deja experiența. Escaladarea conflictului până nu se mai poate.
După mine în acest caz, soluția cu mintea întreagă este despărțirea definitivă. Nu se mai poate repara. Se trece peste durere și se reia viața, dar cu altcineva.
Iar acolo probabil vei avea grijă.

Eu cred ca tu vrei sa il cauti si sa reluati legatura doar pentru ca te-ai obisnuit cu el si pentru ca acum esti singura, doar ca o dată ce va trece situația asta sau vei gasi o cale de a avea persoane in jurul tau din nou nu o sa il mai vrei ceia ce denotă faptul că nu il mai iubesti.
Am avut o relație mai copilărească cu multi ani in urma in care chiar daca am fost barfita si jignită tot am tinut de omul ala pentru ca asa simteam, până mi-am dat seama ca nu asta este ceia ce merit si crezând că m-am maturizat am trecut mai departe si am căzut din lac in put.Am început o altă relatie, în primul an si eu am facut ca si tine.Am tras de relație pentru ca el vroia sa ne despărțim, de atatea ori ma "umilot" alunganduma incat m-am săturat si am spus că plec doar ca el s-a schimbat, s-a schimbat pe perioada scurta de timp pana prindeam iar drag de el si o luam de la capat.Ne-am certat atat de mult si ne-am batut până am ajuns sa trăim ca si doi colegi de casa ce mai au nevoie din cand in cand sa se ajute la treburi și să întrețină relații intime.Am trecut și eu peste violență domestică (nu ieșită din comun dar tot violeta), am trecut și peste înșelat, am trecut și peste jignirile si acuzele periodice, am trecut și peste faptul că am stat câțiva ani mai mult ca si o sluga căreia îi mi faci din cand in cand o surpriză cu o pizza sau o iesire.Am invatat sa ma gospodăresc pentru el si cum vroia el si nu era multumit, i-am suportat familia execrabila, i-am lăsat pe ai mei si am plecat schimbandumi viata toata pentru el si sti unde am ajuns? Sa realizez ca am pierdut 8 ani din viata aiurea,ne făcând nimic pentru mine,așteptând să se deschidă ușa, sa ma vada ca pe un om matur, sa vrea sa faca o dată un lucru important si pentru mine, sa pot sa imi formez o carieră nu sa aud mereu "nu esti in stare".Si ma bucur ca mi-am luat inima în dinți și am plecat, iar acum sunt cu un om cu care înfrunt greutăți, împart bucuri si cu care sper ca o sa si raman până la capăt.
Nu te mai lasa dusă de impuls, de singurătate si orgoliu.Treci peste pentru a nu pierde timp prețios din viata.Stiu ca e greu si chiar oribil sa stai singur, am fobie de asta si eu dar lupta pentru tine.

Naaah, nu ma uimeste povestea, nu mai sunt surprins de asemenea povesti,, romantice'', dar si in acelasi timp dramatice ! Imi pierd speranta in umanitate cand citesc asemenea intrebari.

https://imgur.com/a/xaCTsmB

Vei intalni pe cineva potrivit. Asta nu era de tine, isi batea joc de tine. Nu are rost sa mai cauti relatii moarte de mult timp. Iti faci rau tie pentru ca el isi vede de viata lui.

Rămâneți impreuna pentru binele populației că amândoi nu sunteți normali la cap.
Nici un om normal nu trece prin așa ceva, pentru că are demnitate și nu se umilește in halul asta.

Romantismul vostru e la fundul apei, te ineci pana il scoti. Exercitiu de imaginatie: esti mama ta si vezi ce viata duce fiica ta, ce sfaturi de femeie i-ai da?
Esti cel mai bun prieten al sotului tau, ce i-ai spune despre caracterul sotiei?
Ce ve-ti face daca o sa aveti un copil? Chiar îl faceti orfan de la varsta de 2 luni?

Și eu era sa trec prin ceva asemănător, dar să știi că m-am oprit la timp...așa ceva nu se mai poate, eu cred că tu ești disperata, odată ce și-a bătut joc de tine eu zic că sa nu te mai întorci la el, sunt fete care au stat 5 ani cu așa specimene și când au avut curajul sa spună sau simțit extrem de bine și de puternice ...altele au murit pentru că au ținut în ele toate astea, altele au ajuns la Sanatoriu. Daca tu asta vrei atunci nu ai decât, nu-i viața mea, ci a ta.O seara frumoasa!