Vi s-a întâmplat să nu vă suportați pe voi înșivă? Cum ați procedat?

Îmi venea să mă bat singur, mai dădeam cu pumnul în perete în momente de supărare maximă dar de cele mai multe ori m-am iertat

Nu

Iei o coala de hartie ministeriala, o imparti in doua vertical.
In prima coloana (stanga) scrii, pe rand, tot ce te supara.
In partea dreapta scrii modul cum crezi ca poti solutiona problema.
Cand ai rezolvat cate una, tai peste.
Nu trebuie sa iei in ordine, principal este sa gasesti rezolvare si sa si rezolvi aceea problema.

Dar dacă nu există vreo rezolvare?

Da, de obicei trece cu indiferenta.
problema ta ca si in cazul celorlalti ce manifesta aceasta parere despre ei nu vine din faptul ca nu te suporti pe tine insuti si gata ci iti este ciuda de ceva, ceva psihic si emotional te apasa si datorita acestor lucruri nu te suporti. pe scurt acestea sunt cumulul unor frustrari adunate si este sau poate fi semn de boala precum depresia eu mai stiu ce tulburari bipolare etc
Deci ce te face sa nu te suporti? faptul ca ceilalti nu te accepta, nu te vezi o persoana frumoasa, nu ai reusit sa te afirmi la serviciu? intotdeauna exista un raport de cauzalitate, iar dupa cauza si efect!
Daca gasesti cauza treaba e pe jumatate rezolvata sau chiar mai bine de jumatate.

Toata lumea mai are astfel de episoade. Dar, evident, dintr-o dezamagire legata de perceptiile tale.
Exemple ar fi poate cand n-ai suficient curaj pentru a lua masuri asupra ceva benefic tie, ori cand ai facut ceva gresit si n-ai conceput ca ai fost prea orb si departe de realitate/adevar, cand ai fost prea arogant pentru a intelege un lucru despre ceva/cineva care merita mai mult, cand pur si simplu ai fost inselat de altii in care ai avut incredere, etc.
Pur si simplu trebuie sa admiti ca nu esti perfect si ca experienta este cel mai dur profesor, intai iti da examenul si apoi iti spune care a fost lectia.

Las ca iti trece, ai fost cumintela anul asta? Daca da iti vei primi cadoul (divin) ai oleaca de rabdare toti suntem pusi la incercare, toti trecem prin perioade grele ce ar mai fi sa cunoastem doar fericirea ce sens ar mai avea? De aceea uneori mai suntem incercati viata ar capata o monotonie fara sens, important este sa trecem peste si sa fim optimisti si increzatori in noi si in proprile sperante sti vorba aceea ce nu te omoara te faci mai puternic.
Eu iti spun cu toata sinceritatea mea ca eu ma urasc de cand eram copil de 9-10 ani datorita faptului ca sunt mulatru si ca am fost marginalizat si discriminat nu reuseam sa fiu placut de fete din cauza tenului meu inchis si am inceput sa imi pierd speranta si increderea, si eram pierdut.dar dupa o perioada totu o revenit la normal si am fost ok din orice punct de vedere pana sa merg cu iubita la un festival si sa aflu cand dau sa cobor scarile ca taicameu o decedat in spital mi s-a pabusit tot cerul in cap eram distrus dar am mers mai departe in viata conteaza cate lovituri poti incasa si sa te ridici de fiecare data asta face un luptator depaseste orice situatie grea a vietii si orice obstacol. Nu stiu ce probleme ai fiindca nu ai dat prea multe detalii dar vreau ca tu sa stii ca esti o fiinta unica si ca trebuie sa avem un respect fata de sine mai mare si sa ne apreciem mai mult daca noi nu respectam nici altii nu ne va respecta fiindca vom transmite aceasta energie negativa si lor. esti o persoana minunata si sa stii ca ce e al tau e pus deoparte vei fi fericita si iti vei recapata increderea. o femeie luptatoare o femeie ce se respecta si are o parere buna despre ea are farmecul ei aparte si se face placuta / respectata de toti cei din jurul ei. Nu lasa capul in jos tinel drept si privirea fixa. cand viata e nedreapta si te pune la incercare tu ii poti da un raspuns acela este TRY ME

Da! insa dupa aceea m-am trezit la realitate...

In acel caz ceri ajutorul apropiatilor tai de incredere, eventual a unor straini care nu te cunosc si cu care nu te vei intalni niciodata.

Da.Nu m-am mai uitat in oglinda pana când m-am obișnuit cu ideea ca nu am ce face.

Eu nu ma suport aproape niciodata. Zicea un nene foarte destept "oriunde merg, dau de mine si nu pot sa fac o pauză câtuși de mica". Sunt foarte critica, dura cu mine, pentru ca am cele mai mari pretenții de la mine si când ma uit in jur, incerc sa nu devin ceea ce urăsc, dar slăbiciunile ma fac de multe ori sa cedez și sa greșesc. Dar apoi imi aduc aminte ca eu sunt singura care ma pot ajuta, eu sunt prietena mea cea mai buna, eu sunt mama, eu sunt tata, eu sunt tot ceea ce vreau sa fiu pentru mine. Si ce e cel mai bine, eu nu ma trădez niciodată.