Nu-s atât de terminat ca om, încât să-mi planific viaţa. Mie-mi plac surprizele.
Nu mi se pare un motiv pentru care un om ar fi numit "terminat", doar prin simplul fapt ca are anumite teluri in viata.
Una e să ai un scop, alta e să-ţi planifici viaţa. Sunt teorii extrem de diferite.
Când ai un ţel, încerci prin orice mijloace să ajungi la el. Când îţi planifici viaţa, ştii cam ce-o să se întâmple mai mereu.
Ok, iti planifici viata, dar n'ai cum sa stii ce se va intampla mereu, poate doar ce ai vrea tu sa se intample.
Intrebarea mea putea suna si asa :"Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?", asteptand raspunsuri ca: "Vreau sa urmez liceul X si facultatea Y, iar apoi sa ma fac "medic"". Intelegi? :d
Păi cam asta înţeleg eu prin planificare de viitor. Adică, tu ştii de-acum ce o să faci şi unde o să fii peste 10 ani. Wow, ce viaţa palpitanta.
Eu m-am decis cu 2 zile înainte de înscriere la ce facultate să dau, dacă mi-ar fi spus cineva cu 2 luni înainte că voi da la istorie, l-aş fi scuipat între ochi.
Dar în fine, trăiţi-vă vieţile voastre monotone şi mai previzibile decât canicula vara.
Exact acelasi lucru mi s-a intamplat mie cu liceul, nici in ziua inscrierii nu stiam unde sa dau. La facultate sunt foarte hotarata (momentan), nu incerc sa-mi planific viata, imi place sa cred ca stiu ce vreau, atata tot.
Şi eu ştiu ce vreau, dar ştiu ce vreau acum. Nu ştiu ce vreau peste 10 ani.
Nustiucesanune întreabă: