De dragoste.Ea îmi alimeantează sufletul tot mai mult pe zi ce trece.Fără ea,simt că mă sting.Dacă mă implic, tot sufletul meu este alături de mine şi mă susţine cu fiecare secundă. Bineînţeles că nelipsita mea inimă îşi face simţită prezenţa cu fiecare ocazie şi îi simt palpitaţia la fiecare moment ce mă face să tremur de duioşie. Când iubesc şi cineva mă iubeşte, simt că am găsit un colţişor de Rai.Acest moment nu a sosit pentru mine, dar încă mai sper.Acum nu am pe nimeni lângă mine şi am sufletul pustiu.Dar nu-mi pierd speranţa,singura care mă ajută să trec peste singurătate. Speranţa este cea mai bună prietenă a mea acum.Ce va fi pe viitor nu ştim, dar eu şi speranţa credem că va urma ceva frumos, ce se defineşte prin cuvântul "fericire".
anonim_4396 întreabă: