Eu ma inteleg bine cu ai mei, si tot 'fug' de acasa destul de des.
E normal pentru ei sa te vada in continuare un copil, si e normal sa cauti sa fii independenta.
Fa cum ai spus, ramai la hotel, si viziteaza-i. Insa nu le da impresia ca i-ai parasit, lasa-ti lucruri si acasa.
Daca esti capabila sa te intretii si ai unde locui, si se pare ca asa e, e momentul sa iti iei viata in propriile maini, mai ales ca intr-adevar e foarte enervant sa stea cineva dupa tine sa vada ce, cand si cu cine faci, la 19 ani. Sau discuti clar cu ei si le transmiti ca e momentul sa nu-ti mai frece capul cu atatea intrebari, mai ales ca esti pe picioarele tale si nu depinzi de ei.
Din pacate sunt multi parinti care au impresia ca ceea ce ii multumeste pe ei ar trebui sa ii multumeasca si pe copii lor. Ceea ce e evident fals.
Probabil o sa faci ceva tampenii, dar cine n-a facut?! Intotdeauna e mai bine sa regreti ca ai facut ceva ce iti doresti daca nu iese bine decat sa regreti ca n-ai facut.
Asa ca...succes!
Din greseli invatam si nu cred ca exista om sa nu greseasca si nu numai la varsta asta si la 40 de ani oameni gresesc, e normal sa avem mai multe probleme si responsabilitati la o varsta adulta dar totusi la varsta asta de 19 nu trebuie sa imi impuna mie cineva ce sa fac, trebuie sa ma descurc ca doar parintii nu ma vor dadaci o viata.
"...ca doar parintii nu ma vor dadaci o viata."
Din pacate unii si-au creat un scop din asta si sunt in stare si la 40 de ani sa te frece la cap cu tot felul de lucruri. Bine... daca le permiti asta.
Adica e ok sa ai cate o discutie cu ei, sau cu alte persoane, despre diverse lucruri, sa ceri o parere, etc, dar in momentul in care hotarasti sa faci sau sa nu faci ceva discutia e incheiata.
Corect! De la varsta de 18 ani e normal toate aceste lucruri nu?
Parerea mea este ca ar trebui sa te duci la un consult de specialitate, fiindca este evident ca cedezi sub imperiul emotiilor. Revolta fata de parinti, specifica adolescentilor de 14-15 ani, la varsta ta este un indiciu ca suferi de o tulburare de personalitate. Entuziasmul tau releva si o oarecare intarziere a maturizarii psihice, fapt pentru care ar trebui sa mai ramai un timp sub indrumarea parintilor. Pentru a intelege situatia in care te afli si implicatiile acesteia iti recomand sa apelezi la ajutor specializat.
Eu cred ca ai tu probleme, vorbesti pe langa subiect plus ca se vede clar ca ma iei la misto ca sa ma simt prost. Faci pe toata lumea nebuna asa ai facut si cu Sarmanul.
Nu am facut nebun pe nimeni, unde vezi asa ceva? Eu doar am incercat sa iti vin in ajutor cu cateva sfaturi, insa tu interpretezi totul cu suspiciozitate. Utilizatorul acela chiar are niste probleme psihice, iar tu de asemenea, numai ca el a acceptat realitatea, spre deosebire de tine care esti in faza de negare. La tine sunt niste probleme conexe, toate au legatura cu intarzierea maturizarii psihice.
Inca nu esti pregatita pentru viata iar parintii tai si-au dat seama de asta, deci e normal sa isi faca griji pentru tine. Ramai acasa la tine, acolo unde ai domiciliul, si asculta de parintii tai ca iti vor binele.
Buna! Si tu ce vrei sa stau toata viata cu ai mei? Am 19 ani trebuie sa ma maturizez si sa le demonstrez ca sunt pregatita pentru viata, daca stau asa cu mainile in san nu fac nimic, pana la urma de la un punct pornesc si de ce crezi ca n-as fi pregatita pentru viata? Doar pentru ca muncesc si in loc sa ma distrez cum fac altii prefer sa ma preocup de lucruri mai importante pentru mine, pana la urma trebuie sa ne descurcam, asa ne incepem procesul de maturizare ca doar nu o sa stau pe capul parintilor pana la 30-40 ani, am si eu un rost in viata iar ei trebuie sa inteleaga asta.
Inca o data dai dovada de lipsa de maturitate, prin faptul ca vrei sa faci o demonstratie in loc sa te gandesti cu seriozitate la viitorul tau. Nu ai experienta necesara pentru a infrunta viata, iei decizii pripite si actionezi din frustrare. Trebuie sa intelegi ca nu poti grabi maturizarea. Ii inteleg pe parintii tai si imi dau seama ca au motive temeinice ca sa se ingrijoreze. Nu te grabi sa pleci de acasa fiindca mai tarziu vei regreta.
"...si actionezi din frustrare. "
Nu e frustrare, ci e razvratire. Una pozitiva. "Eu pot sa!"
In loc sa-i incurajam sa aiba initiativa, le facem capul mare ca nu vor fi in stare. Halal atitudine...
Multumesc!
Anonim e foarte prost, nu-l baga in seama, niciodata nu esti pregatit sau suficient de matur ca sa pleci de acasa si sa infrunti viata. Pur si simplu trebuie s-o faci. N-are decat sa stea el intretinut de parinti toata viata. Asta e varsta cea mai potrivita sa faci greseli, acum e acceptabil sa te dai cu capul de garduri, nu la 40 de ani. Sunt tare curioasa cine era anonimul ala si ce inseamna matur pentru el, pentru ca mi se pare aberant sa-i zici unei persoane care vrea sa fie independenta ca nu e matura si ca are tulburari de personalitate pentru ca vrea sa munceasca. Cum dumnezeu sa gandesti asa? Ce troll tampit trebuie sa fii? Refuz sa cred ca a gandit comentariile alea.