Bunaa.Scuzati-mi greselile gramaticale dar chiar nu mai vad bine la cat am plans.Deci chiar am nevoie de un sfat, de ceva motivational caci la mine nu se prea intampla dar acum chiar simt ca cedez psihic.Deci eu din toti bunicii am avut unul singur care ma iubea, el era singurul, nimeni nu a putut sa ma inteleaga cum o facea el, mereu ma astepta, vorbeam zilnic la telefon, era pur si simplu singurul care ma asculta.Azi am aflat ca el este mort de doua zile.Am primit pur si simplu un soc, nici acum nu vreau sa cred ca este adevarat, pur si simplu creierul meu refuza sa creada.Acum 3 luni l-am vazut ultima data si de atunci vorbeam zilnic la telefon, pana acum 2 zile.Incercam sa dau de el, telefonul era inchis.Azi m-a sunat fratele meu ca el a plecat in ziua in care a murit in Ro.Mi-a povestit faptul ca bunicul ma suna de la spital ca sa nu banuiesc nimic, bunicul le-a spus sa ma sune si sa imi spuna ca a murit doar cand urmeaza sa il inmormanteze ca sa nu il vad mort. Bunicul voia sa il tin minte doar ca persoana aia mereu fericita, vesela si cantareata. Dar chiar vreau sa merg la inmormantare si nu pot sa ajung, maine de dimineata il inmormanteaza, eu sunt in Germania si il inmormanteaza in Ro.Chiar nu mai pot, am plans si am crezut ca mi se opreste inima cand am aflat.Pur si simplu simt ca nu mai pot si stiu ca trebuie sa ma ridic si sa ma adun.Stiu ca asta ar vrea bunicul, mereu ma suna dupa meciuri si vorbeam cu orele dezpre cum a fost.Va rog dati-mi un sfat.Regret enorm ca nu mi-am putut lua un ramas bun, nici macar nu stiam ca e bolnav si el ma suna dupa ce iesea din operatii.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook