Bunica mea a murit cand eu aveam 9 luni. Apoi, dupa 3 ani, a murit si unchiul meu, amandoi din partea mamei. Cum eu o vedeam pe ea plangand, plangeam si eu si atunci am devenit mai sensibila si imi vine mereu sa plang. Acum am nevoie de doua sfaturi: 1.colegii mei fac orice doar ca sa ma faca sa plang. Ce sa le fac? 2.Pana acum nu m-a interesat si nu ma gandeam la unchiul si bunica mea pe care ii iubeam foarte mult, mai mult decat pe ceilalti bunici si pe celalalt unchi, dar de acum cateva zile incoace, de cate ori ma gandesc la ei incep sa plang. Ce ar trebui sa fac? Caci parintilor, nu stiu de ce, dar nu le pot spune lucrurile astea. Va rog, sa-mi raspundeti!

Bunica mea nu a murit de batranete. Bunicul meu era foarte rau cu ea, si ea avea si o boala la inima. Dar nu spun in cel feluri au murit amandoi pentru ca e groaznic. Mie mama nici nu mi-a zis, am auzit-o eu cand vorbea.

Ok Se vede ca ai trecut prin multe greutati care te-au facut sa suferi si care ti-au slabit atat imunitatea spirituala cat si increderea in tine. As zice ca esti chiar speciala.
Deci, in primul rand, ai niste colegi oribili, fara inima, nu pot sa cred ca iti fac asa ceva. Lol, parca sunt primitivi. Auzi. fac orice ca sa te faca sa plangi. Doamne Ce oameni. Uite, eu zic asa: intr-o zi cand stai tu mai linistita, daca unu dintre ei incearca numai sa iti zica sau sa iti faca ceva, te ridici, il privesti cu ura ( concentreaza-te bine pentru ca probabil e cea mai importanta parte ) si treci nepasatoare de el/ea. Si, ca orice prost, el/ea te va apuca de mana sau iti va spune ceva urat. Tu comporta-te la fel. Lasa capul putin aplecat, uita-te in gol si iesi din clasa. Fa-i sa inteleaga ca te doare fix in c*r de ce zic ei. Nu fac altceva decat sa te bage in depresie. Fa-i sa le fie "mila". intr-un fel. Sa se simta vinovati. Si din cand in cand uita-te la ei cu dezamagire si lasa-ti cateva lacrimi. ( Asta doar ca sa-i induiosezi. ) Crede-ma sa te simti vinovat si tradat sunt cele mai urate sentimente din lume. Nu trebuie sa ii bruschezi ca sa ii ranesti.
Sau. alta idee: cand se apropie careva pentru a-ti zice ceva trage aer in piep, ofteaza, inchide ochii si incrunta-te ca si cand te-ai abtine din plans ( dar intr-un mod mult mai dramatic. ) Apoi deschide ochii, priveste-i fix si sopteste-le "va urasc". Asta functioneaza mai ales in cazul fetelor. La baieti.eh, e putin mai greu. Pe ei trebuie sa-i tratezi cu indiferenta si sa le zambesti ironic

Acum problema 2:
Tu esti foarte bulversata din cauza colegilor si, ca orice om, mai ales adolescent, ai problemele tale personale. Intr-un fel incurci sentimentele. E bine sa plangi, pentru ca te descarci, dar cum sa-ti explic eu. Tu plangi de fapt pentru tine, pentru ca iti pare rau de tine, insa gandul la tragedia rudelor tale te face sa crezi ca plangi pentru ei. Odata ce o sa-ti rezolvi problemele cu animalele alea pe care tu ii numesti colegi, o sa se sfarseasca si conceptiile tale. Crede-ma. Mi s-a intamplat si mie. Gandul la bunica ta nu face decat sa-ti amplifice suferita. De fapt nu o amplifica, o intretine.

Sper ca te-am ajutat cu ceva Ai grija de tine.