Cand moare un animal drag e ca o lovitura primita, fiecare vorba de incurajare adusa nu ajuta la nimic, o sa-i treaca cu timpul, dar rana va ramane permanent, e exact cand moare o persoana draga, undeva comparabila e pierderea. Si eu ma atasez extrem de mult de animale, mie mi-a murit un papagal in maini, era muribund si l-am scos din colivie sa-l mangai si sa-l pup, am mai incercat sa-i dau ceva sa manance si apa ca nu mai avea putere sa se hraneasca, nu a durat mult si a murit, l-am simtit dintr-o data mai greu, e o senzatie ciudata, era mai ''teapan'', cel mai mult am plans dupa el, il iubeam enorm, era pasarea mea de suflet, intre timp au aparut altii, au mai murit din ei, au mai zburat, dar parca papagalul ala era de neinlocuit, eu unul mi-am propus sa nu mai cresc animale, sa nu-mi mai iau, mi-e teama sa mai sufar dupa ele ca ma atasez prea rau.
Fii alături de ea, scoate-o afara, nu o lasă sa stea in casa toată ziua. Totuși dacă nu simte nevoia nu o forta.
E tare greu sân pierzi un animal, e ca un membru din familia ta. Toți plângem mult, și eu am plâns la rândul meu după câine și mi-a trecut greu.
Doar oferă-i sprijin și înțelegere, dacă e o persoana vesela fa-o sa râdă, arată-i ca ești dispusă dacă simte nevoia. Oferă-i spațiu dacă îți solicita asta. Unii poate vor sa fie singuri.
Nu pomeni de ideea de a-și lua alt cățeluș momentan.
Ia-o in brațe și spune-i ca ești alături de ea oricând dacă simte nevoia sa plângă sau sa vorbeasca despre asta.