CÂND ai citit ultima carte şi care a fost aceasta (titlul + autorul, dacă se poate)?

Tocmai am terminat de citit Jurnalul lui Mircea Eliade, iar acum, de cateva zile, citesc ...Magicianul lui John Fowles. Mai am in plan si Parfumul de Patrick Suskind si apoi gata, voi continua cu carti de specialitate de care am nevoie.
Dar tu, ce citesti in prezent?

Bună, draga mea.
Mai am nițel din,, Avuția națiunilor'' de Adam Smith și m-am apucat de,, Prolegomenele'' lui Kant, care e cam anevoioasă, dar cât se poate de delicioasă, cu toate acestea. Când il citești pe Kant, parcă se luminează incăperea in momentul in care ii descifrezi ideile intortochiate (dar atât de savuroase).
Ulterior, plănuiesc să abordez,, Critica rațiunii pure''. Wish me luck.
Spor in continuare la lectură!

Vai, e superbă Prolegomenele lui Kant, mi-am cumpărat-o chiar saptamana trecuta prin comandă de la o librarie din Sibiu! Te admir si te iubesc ca citesti cartea aia! Nu-mi vine sa cred ca o mai citeste cineva! Eu doar am răsfoit-o, si da, o tin sub pernă, iar cand n-am somn, o iau si mai citesc ceva (e ca atunci cand savurezi o prajitura, o faci calm, o gandesti, analizezi si... daca mai e timp de visat, visezi, deslusesti... Fain, foarte fain! "Critica ratiunii pure"! Te pup, si da, sa ai noroc si spor la citit. Citeste cate putin ca sa nu se termine niciodata, asta pentru ca e atat de interesanta si merita sa o lecturezi la nesfarsit. Si apoi sa o reiei, iar si iar.

Ha ha, ca să vezi.
Eu de regulă mi le procur de la anticariat. E ceva mai rentabil. Apoi, ador să știu faptul că cineva a mai ținut cândva in mâini cartea pe care tocmai o citesc. Caut după adnotări și/sau datări ca după comori prețioase.
Și eu te admir și te indrăgesc pentru că il citești pe Kant.
Altfel decât,, puțin câte puțin'', nici nu știu dacă am cum să o lecturez (,, Critica rațiunii pure''); pe langă faptul că e foarte voluminoasă, limbajul lui Kant e foarte...imbârligat; și nu doar eu ii imput asta, ci și majoritatea apropiaților lui. Chiar și el insuși recunoaște acest fapt. Cel mai milă imi este de sărmanul...traducător.
Dar se merită; cu vârf și indesat, fără doar și poate.
Shalom și lectură plăcută.

Te rog, cand poti mai recomanda-mi si mie niste carti superbe si greu de descâlcit (mie ăstea imi plac, sincer, ăstea care-mi dau de gandit). Intotdeauna mi-au placut lucrurile mai greoaie, si prima mea "limbă" de circulatie "românească" pe care am invatat-o de mică a fost (nu engleza) ci stenografia dupa sistemul Taylor (fara vocale), mai nou, ma joc cu sistemul Stahl (sistemul asta are vocale).
Te rog, nu uita sa-mi mai spui niste carti "tari". Din ce-ai citit tu si stii ca merită. Mersi si te pup.

A! Da, sa stii, vai de capul traducatorului. Si de al nostru, ca... facem o a doua traducere

Am terminat cartea și impresiile mele sunt diferite de primele impresii. E cam lacrimogenă cartea asta.

Bine, recunosc, m-a impresionat. Știi, o chestie pe care am zis-o deseori e că îmi doresc să existe un D-zeu înțelept și bun, poate ar fi lumea mai bună, totuși, nu există. În carte e prezentat tocmai un astfel de D-zeu, înțelept și bun, cel puțin asta încearcă. Multe întrebări au rămas nerăspunse, unele au răspunsuri nesatisfăcătoare, altele au răspunsuri interesante.

Mi-ar plăcea ca unele lucruri să fie adevărate, cum ar fi ca D-zeu să fie cu tine în momentele de suferință dar, din câte știu, cei care au supraviețuit lagărelor de concentrare naziste, spre exemplu, nu au simțit așa ceva, dimpotrivă, au avut senzația că D-zeu i-a părăsit.

O chestie care mi s-a părut ciudată a fost când D-zeu l-a întrebat ce alege, să rămână cu el sau să revină în lume. E ciudat fiindcă D-zeu știa deja ce va alege, deci putea foarte bine să nu-l mai întrebe, ci să-l trimită direct în lume, sau poate vrea să ne dea senzația că suntem liberi să alegem.

Oricum, în cele din urmă îmi pare bine că am citit cartea, a avut câteva bucăți dificile, pe care le-am citit de câteva ori ca să le înțeleg, dar mare parte din ea e ușor de înțeles, ceea ce o face atrăgătoare. Cred că o voi recomanda și eu oricui e interesat de religie, inclusiv ateilor.

:) Sunt atât de incântată că ai citit-o, nici nu iți poți inchipui ce bucurie mi-ai făcut. Și ce fericită sunt că impresia finală ți-e alta față de cea inițială.

Și ce mă bucur că te-a impresionat. Nu ești de părere că a prezentat trinitatea intr-un mod cu totul atipic, revoluționar și foarte...atrăgător, imbietor, totodată? Iar dacă consultăm Biblia, descrierea este cât se poate de fidelă.

,, ...totuși, nu există.'' Eu nu aș fi atât de sigură de asta, dragul meu.

Da, intr-adevăr, majoritatea persoanelor care au trecut prin suferința incomensurabilă a lagărelor de concentrare au simțit că Dumnezeu i-a părăsit. Dar trebuie să ințelegi că relația cu Dumnezeu este un lucru atât de personal și intim, incât faptul că alții (chiar dacă sunt numeroși) nu au experimentat-o, asta NU dovedește absolut nimic. Apoi, sunt foarte mulți care L-au simțit alături. Ba mai mult, unii chiar L-au cunoscut in inchisori/lagăre. Poate ai auzit, de pildă, de paradoxala,, Binecuvântată fii, inchisoare'' de Nicole Valéry-Grossu.
Isus nu a promis urmașilor săi zile cu soare pe ACEASTĂ lume. Dimpotrivă chiar. Prigoana și ura au fost prognoza (ceea ce s-a și intâmplat; deocamdată, trăim in vremuri de pace, in care toleranța religioasă și drepturile inalienabile ale omului sunt mult prețuite, dar urmează... ceva de o grozăvie care nu a mai fost și nu va mai fi vreodată).
Dar ce a promis a fost faptul că NU ii va părăsi NICIODATĂ, și că El va fi cel care va duce lupta, că va fi cu ei in timpul furtunii, și că nimeni și nimic din cer, de pe pământ și din străfundurile iadului NU ii poate smulge din mâna ocrotitoare a divinității (doar tu ai dreptul de a alege să pleci de acolo). Și a mai promis că mare va fi răsplata de ACOLO, din ceruri, celor care vor indura AICI, pe pământ. Dacă stăm să ne gândim (raționamentul Pariului lui Pascal), e foarte rentabilă propunerea. Câțiva ani (care in contrast cu veșnicia sunt un fir de praf) de suferință, in schimbul unei eternități de fericire pură. Sună bine.
Ei, AICI intervine adevărata credință. Pentru că ce face Isus, este să dai drumul păsării din mână pentru vrabia de pe gard. Ceea ce sună...riscant. Trebuie să te arunci in gol, cu credința că El te va prinde in final; chiar dacă o va face la câțiva milimetrii deasupra solului. Dar odată ce il cunoști, iți vei da seama că MERITĂ. Din plin.
Iar logica pariului are oricum sens. E MAI riscant să nu ai incredere in El.

http://www.youtube.com/watch?v=_Jhc50qGnF0

Cât despre faptul că Dumnezeu l-a intrebat dacă iși dorește să rămână sau să plece...
Chiar nu ințeleg de ce faceți confuzia aceasta. Nu vrea să ne dea SENZAȚIA că suntem liberi să alegem, ci chiar SUNTEM liberi să alegem.
Vorbești de parcă omnisciența lui Dumnezeu ar afecta liberul-arbitru uman.
Dacă aș fi clarvăzător și ți-aș prevedea viitorul (inclusiv tentativa de suicid care ar urma să aibă loc), ar fi vina mea că tu ai ALES să te arunci pe geam?
Doar pentru că El cunoaște viitorul, NU inseamnă că il și manipulează. Atenție.

Partea mea preferată este capitolul cu Sofia. Zguduitor, nu? Iar raționamentul identificării adevăratului culpabil...cutremurător. Personal, m-am simțit ca și cum m-aș afla eu pe acel scaun, dezgolită sufletește inaintea ei. Niciodată nu mă satur de acea secvență.

M-aș bucura atât de mult să vii să imi spui intr-o zi... EVRIKA. Și să aibă loc marea schimbare de...impresie, in ceea ce il privește pe Dumnezeu (și nu doar cartea). :)
Te imbrățișez cu drag.
O seară plăcută (și o zi bună).

Vrei ceva care să iți dea de gândit?
Ok.
Incep cu cartea pe care am recomandat-o și altor utilizatori (dintre care unul mi-a făcut nespusa bucurie de a o citi). Aceasta se intitulează,, Baraca'' și este scrisă de William P. Young.
Alta ar mai fi (deocamdată),, Suferința omului și iubirea lui Dumnezeu'' de George Remete (ți-o recomand in calitate de carte filosofică, dacă altumva nu iți convine).
Ți-aș recomanda și cărți laico-eretice (dar mă incearcă un sentiment de vinovăție, chiar dacă sunt,, tari'').,, Știința voioasă'' a lui Nietzsche e beton (dacă nu ai citit-o deja). Nebunul e preferatul meu. Ce m-a bulversat cu adevărat la el a fost conștiența atât de vie a repercusiunilor morții lui Dumnezeu, pe care culmea, le recunoaște a fi cât se poate de nefaste (cel puțin in primă fază).
Măi să fie...stenografie? Nice. Impressive, rather. Chiar mi-ai dat o idee, știi?
Fii bună și recomandă-mi și dumneata câte ceva, te rog.

Ha ha. Adevărat ai grăit in ceea ce privește a doua,, traducere''! Vai...de capul meu; și ce bine e de el, totodată. Paradoxal, Kant ăsta. Eminamente.
El a fost singurul care a reușit să argumenteze cu pertinență (pentru mine și mintea mea) existența moralității independente de Dumnezeu (deși are câteva lacune, e satisfăcătoare).

Te imbrățișez și aștept recomandări.

Din punctul meu de vedere, dacă D-zeu știe că vei alege X și nu Y, tu de fapt nu poți să alegi Y, fiindcă D-zeu ar greși, deci nu ar mai fi omniscient, senzația că tu ai ales X devine o iluzie, de asta zic că omnisciența nu e compatibilă cu liberul arbitru, fiindcă nu avem libertatea să alegem altceva decât prezice D-zeu că vom alege.

Nu înțeleg de ce ai vrea să am aceleași credințe ca tine. E bine să existe diversitate în gândire, nu toată lumea trebuie să gândească la fel, să creadă aceleași lucruri. Dacă iadul ar exista, aș prefera să-mi petrec eternitatea acolo decât în rai. E alegerea mea, corect?

Din nefericire știu adevărul și adevărul e că toate religiile sunt povești. Oricât mi-ar plăcea să greșesc, încă nu am văzut vreo dovadă rezonabilă pentru orice religie sau orice zeu. Dacă tu crezi, foarte bine, dacă asta te face fericită, e și mai bine. Nu am absolut nimic împotriva credințelor personale, nici nu am cum să am ceva împotriva. Problema mea apare când religia se bagă forțat în viețile oamenilor și distruge tot ce atinge.

Primul tău paragraf e o elucubrație.

El ȘTIE ce vei alege. Pur și simplu.
Oricare ți-ar fi alegerea, El o cunoaște. Nu a stabilit scenariul, nu il dictează, atenție, doar că il CUNOAȘTE.
Poți alege absolut orice. Atât doar că El știa deja totul dinaintea creării universului. Dacă te răzgândești, cum spui tu, și alegi Y in loc de Z, El știa deja și asta.
Păi... dragul meu. Dacă ar greși, ar insemna că nu e omniscient to begin with.
Și again... faptul că ȘTII totul, nu inseamnă că MANIPULEZI totul.
E foarte limpede.
Logic.

Cum adică nu ințelegi de ce aș vrea să ai aceeași credință ca mine? Dacă eu consider că am găsit Adevărul, nu ți se pare normal să imi doresc să il afle, să il cunoască și alții?
Imi place diversitatea. Și asta există din abundență in ceea ce privește opiniile. Dar când vine vorba de Adevăr absolut, acesta e numai unul. Și evident că mi-ar plăcea să il cunoască toată lumea.
Ai prefera să iți petreci eternitatea in iad? Păcat. Dar da, e alegerea ta. Ai tot dreptul.

Tu susții că deții Adevărul, adică acela că toate religiile reprezintă o serie de povești de adormit copilași. Nu ți-ai dori ca toată lumea să vadă acest lucru, dacă e intr-adevăr... adevărat?

,, Problema mea apare când religia se bagă forțat în viețile oamenilor...''
Aici greșești. Religia NU se bagă pe sine nicăieri, de una singură. Religia e eventual băgată DE cineva. Și da, desigur că și pentru mine reprezintă o problemă acest lucru. De fapt, e o problemă pentru oricine iubește...libertate.
Țin foarte mult la libertatea mea personală la opinie; da, și când această opinie vizează religia. Și devin foarte susceptibilă dacă cineva vrea să imi bage ceva (orice, asta inculzând și o anumită religie) cu forța in viață. Mă mai deranjează și când ateismul este băgat,, cu forța in viețile oamenilor''.

Am bănuit că nu vei înțelege ideea cu omnisciența. Chiar dacă ai înțelege-o, nu ai accepta-o. Eu am rezumat-o în felul următor: "putem alege altceva decât știe D-zeu că vom alege?". Evident, e un paradox. Ar fi necesar determinismul pentru omnisciență din motive pe care nu ți le voi explica, fiindcă nu-mi face plăcere să vorbesc la pereți.

Eu consider adevărul important. Nu-mi doresc ca toată lumea să creadă aceleași lucruri ca mine. Poate adevărul nu e important pentru ei. Chiar dacă ar fi important pentru ei, e mult mai bine să decidă ei care e adevărul, nu să decid eu pentru ei. Îndoctrinarea mi se pare ceva oribil, dar e principalul mod prin care se poate propaga religia.

Am întrebat oameni religioși: "dacă adevărul ar fi că D-zeu nu există, ai accepta acel adevăr?", majoritatea au spus că nu. Ar crede indiferent că e minciună, deci religia nu are legătură cu adevărul. Altă chestie pe care majoritatea teiștilor nu o acceptă e teoria evoluției, deși e adevărul, fie că vă place sau nu. Creaționiștii mi se par ca ăia care susțin că Pământul e plat.

La capitolul idei băgate pe gât oamenilor, ar fi frumos dacă oamenii ar prezenta punctele lor de vedere, chiar și cu pasiune dacă e cazul, dar să respecte alte puncte de vedere. Din nefericire, majoritatea credincioșilor nu respectă alte puncte de vedere, astfel, eu nu respect religia. Vorba aia: "cu samuraii lupți ca samuraii, cu tâlharii lupți ca talharii".

Omniscienţa şi liberul-arbitru pot convieţui liniştite. Dar imi dau seama că nu reuşeşti să concepi acest fapt, şi eşti incapabil de a face distincţia intre,,a cunoaşte'' viitorul şi,, a manipula'' viitorul.
Am inţeles foarte bine sinteza ta: "putem alege altceva decât știe D-zeu că vom alege?" . Câtă obtuzitate in intrebarea asta.
Păi măi, omule. Permite-mi să-ţi traduc intrebarea:,, putem să il surprindem/luăm prin surprindere pe Dumenzeu?'' NU. Şi asta NU pentru că destinul ţi-a fost prestabilit, ci pentru că El e omniscient. Atât.
Putem vorbi despre determinism doar atunci când avem de-a face cu un scenariu prestabilit, ceea ce nu este cazul.
Dar in fine.

,, Chiar dacă ar fi important pentru ei, e mult mai bine să decidă ei care e adevărul, nu să decid eu pentru ei. Îndoctrinarea mi se pare ceva oribil...''
Cine a spus că trebuie să DECIZI tu pentru ei, Doamne, nu mă lăsa?
Deci singura metodă pe care o cunoşti tu de,, a convinge'' pe cineva că ceva anume e adevărat este...indoctrinarea?!
De...argumente, dovezi, ai auzit?
Fratele meu. Ce-i cu tine?

Ce concluzii universale tragi tu din discuţiile cu câţiva oameni religioşi. Şi ce tâmpenie din partea lor să afirme că nu ar accepta Adevărul, oricare ar fi el. UNII oameni religioşi sunt aşa. Nu toţi.
Bine spui,, teoria'' evoluţiei. Este doar o teorie. Asta nu o ridică la rangul de adevăr. Care teorie evoluţionistă e cam perimată. Şi acum mă refer la macro-evoluţie (ştiu, ştiu opinia ta in ceea ce priveşte micro şi macro-evoluţia).

In rest, fă cum găseşti dumneata de cuviinţă. Nu mai comentez, că pare-a fi cam de prisos.

Dacă tot mi-ai recomandat o carte, o să-ți recomand și eu una. :)
Nu e religioasă, deși are bucăți cu chestii religioase. Se intitulează "Sfârșitul copilăriei" - Arthur Clarke.
http://fileshare.ro/77803724367.6

Există și în formatul copac mort pe Nemira. Pot să-ți dau link-uri pentru ea în engleză: PDF și carte audio, în caz că vrei.

Mulţumesc.
Atât de scurtă? (77 de pagini)
...S.F? Not my cup of tea, really, but I owe you one (so to speak).

O să o citesc.

E cumva incompletă varianta din link-ul sugerat de tine?

E completă cartea.

Administratorul zici că e nebunul supraom al lui Nietzsche:,, Mai devreme sau mai târziu, omul trebuie să afle adevărul, însă momentul acela n-a sosit încă.''
Uuu. Vezi să nu.

Aproape că mor aici de...sastisire (măcar am invățat un termen nou).
Monstruleți inaripați cu coarne, farfurii plutitoare cu sisteme antigravitaționale, Overlorzi, ființe (umane?) de 4 metri semitransparente, aerobuze, măsuri de contracepție dintre cele mai eficiente (lol). Și mai spuneți că Biblia e o carte de basme.
Măcar de erau discuțiile dintre toată harababura aia de ființe mai puțin... fade și complet anoste.

Singura parte interesantă până acum a fost scena in care Stormgren plănuia să il vadă in sfârșit pe Karellen. Eram chiar curioasă.

If it doesn't get any better than this...
Dar hai că mergem inainte, cine știe. Am și eu dreptul să sper.

Da, va recomand ceva frumos, "relaxant" (si nu prea), dar merita sa aruncati macar o privire, atunci cand le aveti in mână:
Eu, Aișa, soția profetului- Leila Mounira (roman, scris sub forma unui jurnal)
Viata fara limite - Nick Vujicic


Copilul divin -Pascal Bruckner si Impotriva fericirii (Eric Wilson) - cele două din urmă, tocmai mi-au fost recomandate de un prof)

Va sarut!

Vroiam să-ți arăt citatul ăsta (nu mă întreba de ce): "The most beautiful thing we can experience is the mysterious. It is the source of all true art and all science. He to whom this emotion is a stranger, who can no longer pause to wonder and stand rapt in awe, is as good as dead: his eyes are closed." - Einstein

Foarte frumos, intr-adevăr.
It is such a pity that we are often overwhelmed by, and wrapped up in our day-to-day routines, that we completely forget to just,, pause to wonder and stand rapt in awe'' at the sight of life's ravishing wonders.
Indeed.

But I still think that the most beautiful thing we can experience is in fact LOVE (it may sound as a cliché, but it is true, nonetheless).

Anotimpuri de Radu Tudoran.
Daca ai timp s-o citesti... poate intelegi ce am citit eu aici:
http://www.scribd.com/doc/31429772/Radu-Tudoran-Anotimpuri

Survivor de Chuck Palahniuk

Tocmai am terminat "M-am hotarat sa devin prost" - Martin Page. Acum m-am apucat de "Mascaricii" - V.S. Naipaul

Ultima carte am citit-o acum cateva luni, si se numea "Toate panzele sus"de Radu Tudoran.