Moartea, este doar o portita de scapare, o trecere dintre doua lumi. Desi este sfasietor, nu vreau sa te deprim si mai rau, dar tot ce poti face in momentul acesta este sa accepti ideea si sa traiesti cu ea, sa-ti sprijini mama cat de mult poti dpdv moral! In aceste momente, are nevoie de tine mai mult de cat oricand! Sustine-o, fa-o sa rada, fa-o sa uite de povara bolii si iti promit ca n-ai sa regreti ca in loc sa-i plangi de mila, ai ras impreuna cu ea. Faceti tot ce n-ati facut vreodata, daca boala nu o impiedica sa mearga, du-o intr-un loc special, care stii ca va place amandurora si petreceti cateva ore frumoase, depanati amintiri! Dupa ce o vei pierde (dur, dar acest moment vine in viata oricaruia dintre noi, toti ne pierdem mai devreme sau mai tarziu dragii parinti), vei regreta ca n-ai fost mai mult alaturi de ea. Profita de orice clipa pe care o petreci cu ea, amintindu-i cat de mult o iubesti si cat de mult inseamna ea pentru tine, rasfat-o, fa-o sa se simta iubita, fa-o sa nu regrete ca pleaca din aceasta lume fara a-si sti copilul fericit, fa-o mandra de tine!
Am trecut si eu printr-o situatie asemanatoare, si simteam, la fel ca si tine, dar poate nu la fel de intens, ca fiecare particia din mine ardea la fiecare oftat al persoanei respective, imi doream sa "preiau" eu locul, sa simt eu durerea in locul acelei persoane, credeam ca nu mai exista scapare... dar m-am rugat. M-am rugat zi si noapte, printre lacrimi mocnite si sughituri, ca persoana draga mie sa scape de cumpana. Si asa a si fost. Credinta m-a intarit, m-a salvat! Asta e ceea ce te indemn si pe tine sa faci: sa crezi in Dumnezeu acum, mai mult ca niciodata, indiferent de ce are sa se intample, totul va fi bine daca ai credinta! Iti doresc mult, mult, mult succes si sanatate mamei tale, va doresc ca totul sa fie bine, si ca miracolul sa vi se adevereasca! E trist, dar sunt sigura ca toata comunitatea TPU este alaturi de tine in clipe ca acestea!
Multa putere iti doresc, ca sa treci peste tot si un zambet cald! Ai incredere ca va fi bine!
Trebuie sa mergi mai departe.Indiferent de ce ar fi. Ea va fi mai bine acolo unde se va duce, nu va mai suferi niciodata. E ciudat cum mereu spunem ca suntem pregatiti in fata mortii si cand suntem pusi fata in fata cu ea, ne temem.Si nu de noi ne e mila.Ci de cei care raman si ne plang.Nu exista sentiment mai dureros decat sa iti imaginezi sau si mai sfasietor sa vezi cum cineva plange stiind ca tu esti cauza lacrimilor lui
Din pacate si eu sunt in aceiasi stuatie ca si tine dar cu tata, iti zic ca acum ca sunt insarcinata ar trebui sa fiu cea mai fericita femeie din lume dar totusi simt un gol imens si incerc sa nu ma gandesc la ce este mai rau. te sfatuiesc sa nu te gandesti tot timpul la asta deoarece titi faci foart rau si nu rezolvi nimic cu asta. profita de fiecare moment petrecut cu mama ta.
Esti obligat de soarta sa fi puternic! Trebuie sa te comporti ca si cum ai dori din tot sufletul ca fiecare zi sa fie cat se poate de bine, de plin de evenimente si dorinte implinite pentru mama ta. Sper sa fi de varsta la care sa poti contientiza ca orice om care s-a nasut.trebuie sa-si ia si ramas bun! Stiu ca este ffff greu, te inteleg perfect, dar singurul lucru care te poate ajuta este puterea puterea ta! Nu are voie mama ta sa simta ca decazi, ca-ti pierzi puterea! Noi suntem alaturi de tine, alaturi de voi...eu am reusit sa trec de un moment ff greu. stiu ce inseamna, si pentru dumneaiei.si pentru cei din jur. Fi puternic!
Dureros, tare dureros!
Este un moment critic in care trebuie sa dai dovada de tarie si sa ai bine puse la punct eventualele probleme psihice. Un lucru dureros, ar fi ipocrit din partea mea sa-ti spun sa te inveselesti ca vor urma lucruri bune sau ca lucrul acesta se va intampla fie ca vrei sau nu. Petrece cat mai mult timp alaturi de mama ta, descarca-ti odata toata suferinta in fata unei persoane la care tii.