Când cineva afirmă "Nu mi-e frică de nimeni, doar de Dumnezeu!", ați da crezare spuselor lui?
Ce părere aveți despre persoana care afirmă un astfel de lucru?

Consider ca se contrazice pentru ca ori spui nu îmi este frica de nimeni și atât ori îmi este frica numai de Dumnezeu pentru ca sunt doua lucruri diferite și consider ca sunt oameni falși aceia care spun afirmația aceasta

Afirmația "Nu mi-e frică de nimeni, doar de Dumnezeu!" poate sugera o credință puternică în Dumnezeu sau o perspectivă spirituală despre lume. Poate fi un mod de a arăta respectul și temerea față de puterea divine, în comparație cu fricile umane sau celelalte lucruri din viața cotidiană.

În mod normal nu ar trebui a îți fie frica de Dumnezeu.Dar cel mai probabil se refera ca nu ar dori sa îl supere.
Și da, cumva pana intr-un punct poți sa ii crezi pentru ca nu ai de unde sa ști ca nu crede și el la fel.Nu ai de unde sa ști de ce îți e frica în viata pana nu pățești sau urmează sa pățești.

Nimic nou sub soare.
Mulți afirmă chestia asta. Dar pe parcurs ce înaintează în vârstă realizează că sunt multe chestii în viața asta de care e logic să-ți fie frică.

Rosaliaaa, Rosaliaa, of, of, fata me

Ooof. nu e vorba de frica propriu zisa ci de ideea ca orice s-ar intampla asta a fost voia lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte chiar si ce patesc rau, nu e rau pentru ca asa a fost dat de la Dumnezeu sa se intample si doar Dumnezeu decide soarta mea.
Despre asta e vorba in aceasta afirmatie.

Acta, non verba!