Cand erati mici, ce raspundeati la intrebarea ''Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?''?

Mecanic de locomotiva / sau sofer de tir. Am ajuns sofer profesionist

Ca tata.

Buna! Medic veterinar.

Medic.

Visam la călătorii pe mări și oceane. Așa, ca marinarii.
Doream să fiu si profă, imi plăcea să dau note păpușilor... Aveam catalogul meu...

Pilot de avioane
apoi sa aflu ca si maica-mea si taica-miu aveau pile SERIOASE in domeniu, fiecare separat, dar amandoi NU m-au vrut in aer ca "e periculos mama"
UUUUUUUUUUU viata mea

Calculatoare

Nu raspundeam pentru ca nu stiam. Acum ca m-am facut mare ii intreb pe cei mici ca sa imi fac si eu o idee.

Când eram mic visam să ajung miliardar ca tata.
Dar tatăl tău este miliardar?
Nu.Și el visează.

Nici atunci nu știam ce să devin, deci, de cele mai multe ori incercam sa evit întrebarea. Dacă răspundeam ziceam că mă fac învățătoare, educatoare și nu mai știu. Dar rar se întâmpla.

Doctor sau avocat. Acum nu sunt nici doctor si nici avocat.

Veterinar, iar în timpul liber aveam de gând să fiu pictoriță, să mai pictez, așa, câte un tablou.

Putin mai târziu mă vedeam arhitect în toată regula, iar în timpul liber aveam de gând să fiu chitaristă, sa mai cânt, așa, câte un cântecel, mai pe la o nuntă, botez, să fac bani (în capul meu la vremea aia existau oameni care chemau chitariști să le cânte sârbe, deh, minte de copil, îmi plăcea mie cum sună ideea, nu înțelegeam că muzica lăutărească, mai de nuntă, nu se cânta cu orice).

În prezent, dacă o să mă țin de info, de programare, pe aici mi-i drumul. Să sperăm. Iar în timpul liber, am de gând să-mi calculez ratele, așa, câte o chirie, câte un sacoaș. Nu de alta, dar dacă nu mă gospodăresc bine e nasoală treaba. Abia acum îmi dau seama că asta cu crescutul și maturizarea e o capcană.

Chiar regret că am uitat...

Profesor

Medic sau educatoare

Lasati copiii sa se bucure de copilarie. Da-o masa de meserie.

Dar ca veni vorba, de obicei raspundeam "politist" sau alte raspunsuri tipice pe care ti le-ar fi dat orice alt copil naiv care n-are idee despre cum functioneaza lumea asta rece. Pana la urma am ajuns la concluzia ca ceea ce conteaza este sa fii multumit cu tine insuti si sa gasesti satisfactie in ceea ce faci, insa mi-a luat ceva timp... sa nu mai zic ca am pierdut 2 ani degeaba in felul asta. De aceea le recomand tuturor copiilor/celor care termina a 8-a sa aleaga bine unde se duc. Sa nu urmeze restul turmei, si sa-si recunoasca adevarata valoare. Si daca sunt nesiguri in legatura cu ceea ce isi doresc de la viata, lucru care mi se pare si normal la 14-15 ani, sa aleaga un traseu cat se poate de neutru, unul de pe care te poti avanta in orice directie doresti tu atunci cand te vei decide( nu o fundatura care te va face sa fii nevoit sa o iei de la capat cu totul in caz ca te-ai razgandit).

Soldat

Gunoier ca am auzit ca e misto

Bună, întotdeauna mi-am dorit sa fiu la medicina, acum dau admiterea la medicina vreau sa ma duc pe partea de ginecologie, fundă?